«

»

Mihail Janto – Iubire fără de sfârşit

Rămas-ai dorul spre un vis,
ne-ajunsă apropiere,
aș vrea s-ating ce nu mi-e scris,
din tine o mângâiere…

Mihail Janto

Aș vrea să șterg ce am primit,
lăsând timpul să măsoare,
durere fără de sfârșit
și-o soartă întâmplătoare.

Rămas-ai dorul meu ne-nvins,
o rază-n suflet și nămeți,
în visele de necuprins,
te-ntorci adesea să-mbeți.

Dar vremea mă apasă greu,
de-aș ști să mint trecutul,
în gânduri te alint mereu,
când îmi visez sfârșitul…

Și timpu-n mine-i răvășit,
ne-mplinită mângâiere,
iubire fără de sfârșit,
lacrimi pline de durere…

Drepturile de autor aparțin poetului, Mihail Janto

Lasă un răspuns