«

»

Titi Nechita – Prin grădini cu amintiri

Prin grădini de timp uitate
Huzuream ca un hoinar,
Iar pe drumuri desfundate
Grijile n-aveau hotar.

Primăveri posomorâte
Ieșeau de sub coviltir,
Prin unghere însorite
Creștea iarba fir cu fir.

Nori se buluceau spre creste
Umbre grele agitând
Voind parcă să dea veste
Făr’ a spune ce-au de gând.

Doar bunica, răbdătoare
Șezând pe un lăicer
Se ruga la Sfântul soare
Ridicând ochii spre cer.

Parc-o văd în răsărituri
Dând năvală cu mult spor
Și pestelca prinsă-n șolduri
Făcând straturi pe-un razor!

Rugi se înălțau spre ceruri
Când hotarele dospeau,
Rostuiri din alte timpuri
Peste câmpuri abureau.

De-ar putea acum opinca
Să dea timpul înapoi,
Multe-ar povesti bunica
Despre viața de la noi!

Despre munca-n zori de vară
Prin pământul ud de ploi
Și-ai săi ochi de niagară
Ce cătau tot după noi.

Și-apoi câte alte cele
Nu ne îmbiau atunci!
Bunătăți rupte din stele;
Numai bune pentru prunci!

Eram toți de la olaltă
Și mai mari și mai pitici,
Iar bunica, dezinvoltă
Era cloșcă printre țânci!

Toate-au fost făr’ de tăgadă,
Timpul a trecut nebun,
Doar eu mai trec prin livadă
Și mai reazem câte-un prun!

Lasă un răspuns