«

»

Sănătatea – bunul cel mai de preț al omului

Foarte mulți dintre semenii noștri sunt întru totul de acord cu adevărul din spusa: Sănătatea pierdută nu mai poți s-o cumperi cu toate bogățiile pământului! Sigur că unii dintre ei se consolează cu această înțelepciune de-abia după o suită de eșecuri și nenorociri, iar alții – ceea ce este mult mai grav – de-abia pe patul de moarte. Cutremurător de pilduitor este cazul acelui american putred de bogat, care – învins de cancer la vârsta marilor împliniri – a lăsat scris pentru posteritate enormul lui regret pentru faptul că, mereu în goană după bani, n-a știut să se bucure de ceea ce bunul Dumnezeu ne-a dat cu atâta generozitate.
Cu toate astea, adică în pofida evidenței privind dureroasa șubrezenie a fericirii plămădită din comori pe care „le mănâncă moliile și le fură hoții”, până și cei mai lucizi oameni se lasă prinși în atrocele vârtej al interesului și concurenței, cele două motoare sociale ale extrem de discutabilului progres material.
Neliniștit și într-o necontenită alergătură (printr-o perpetuă intercondiționare, cele două stări tind statornic spre patologic), omul modern nu mai are nici timpul și nici răbdarea să mediteze la cele două linii de mare forță ale medicinei energetice chinezești, o medicină neîntrerupt practicată de peste 2000 de ani și care (prin reflexoterapie, acupunctură, presopunctură etc.) vine, atunci când este invitată, în ajutorul tratamentului științific:
1)Starea de armonie a sufletului omenesc influențează întreaga natură;
2)Boala este rezultatul dezechilibrului apărut între Yin și Yang, cele două principii sexuate (Yin este principiul feminin, Yang cel masculin), care – în proporții diferite – intră în alcătuirea tuturor ființelor și lucrurilor.
Nu voi intra în detalii despre formidabila armonie lăuntrică și binomul Yin-Yang. Cei interesați pot să afle mai multe din lucrările de profil, inclusiv din textele mele incluse în Umanismul confucianist și misticismul daoist, cei doi poli între care a oscilat îndelung filosofia chineză.
Problema se pune în felul următor: Din diverse motive (stres, alimentație, necumpătare) se produce dezechilibrul energetic și se instalează boala. Ce-i de făcut pentru stoparea bolii și redobândirea sănătății?
Foamea este nu numai calea cea mai simplă și la îndemâna fiecăruia dintre noi, ci și o foarte eficace metodă de refacere a echilibrului energetic. Este lesne de înțeles că prin înfometarea conștientă, proces volițional-terapeutic, celulele bolnave (de pildă cele cancerigene) nu mai sunt hrănite, drept urmare ele nu mai au resurse să se dezvolte și, astfel, devin inapte de proliferare, iar organismul se eliberează de toxine și, acolo unde este cazul, scapă de povara colesterolului și a glicemiei.
Iată două redutabile argumente în acest sens:
a)Toate religiile universaliste (budismul, creștinismul, islamismul) recomandă postul ca mijloc de purificare spirituală și trupească. Da, căci cărțile pe care-și întemeiază doctrinele sunt totodată uimitoare tratate de medicină.
b)Tot mai mulți medici din zilele noastre sunt convinși de rolul miraculos al foamei în tratarea bolilor considerate incurabile (reputați medici din zona mea sunt de aceeași părere), așa că nu mai constituie pentru nimeni o surpriză uriașul afiș de pe clădirea unde cu ceva timp în urmă s-au desfășurat lucrările unui congres internațional de medicină: „Faceți foame dacă vreți să fiți sănătoși!”
Lucru cu atât mai credibil, cu cât suntem obligați să ne îndopăm cu veritabile surse de boli necruțătoare – alimente și băuturi chimizate și/sau modificate genetic…
Având în vedere convingerea anticilor orientali în esențiala unitate trup-suflet, foarte importantă în acest tip aparte de tratament este conștiența bolnavului că psihicul lui are un rol decisiv în lupta cu boala. Evident, rugăciunile și credința contribuie substanțial la întărirea psihicului și, prin aceasta, la continuarea confruntării cu maladia.
A doua armă eficientă de luptă împotriva bolilor o constituie oxigenul. Într-adevăr, căci toate infecțiile și celulele nesănătoase se „tem” de el ca de foc. Se subînțelege că pentru omul modern, tot mai crâncen agresat de poluare, aerul curat constituie o mare problemă. Tocmai de aceea se impun exercițiile fizice și respirațiile corecte pentru toți muritorii, iar pentru bolnavi în mod special. A nu se uita că pentru yoghini starea de sănătate este în directă și inseparabilă legătură cu capacitatea toracică, respectiv cu cea a plămânilor…
Dar iată un exercițiu simplu și accesibil tuturor, inclusiv bolnavilor la pat: După deschiderea geamului și aerisirea camerei, se inspiră pe nas (inspirația corectă se face numai pe nas!) în, să zicem pentru început, cinci timpi (circa cinci secunde), se reține aerul în plămâni 6-7 timpi și apoi se expiră pe gură tot în cinci timpi. Procesul se repetă de mai multe ori pe zi (serii de respirații). Foarte importantă este seria efectuată înainte de culcare, deoarece îl ajută pe bolnav să-și găsească liniștea sufletească și, mai ales, să cunoască somnul odihnitor.
În fine, alimentația trebuie să fie, deopotrivă pentru sănătoși și suferinzi, simplă și cumpătată: un pahar de apă proaspătă pe stomacul gol (curăță aparatul digestiv), grâu germinat, ulei de măsline, o linguriță de miere naturală, câteva picături de propolis, pâine integrală (toate alimentele rafinate sunt dăunătoare!), multe fructe și legume bine spălate, crude și nedescojite.
Acest nucleu al alimentației zilnice poate fi completat, totdeauna în cantități rezonabile (la încheierea mesei să ai sentimentul că ar mai încăpea), cu alte alimente ușor digerabile (de pildă lapte și derivate ale laptelui, de preferință degresate). Carnea nu este recomandabilă din simplul motiv că omul nu este un animal carnivor: nu are masticația și salivația adecvate, apoi că lungimea totală a intestinelor sale fiind mai mare ca la carnivor, carnea are nevoie de mai mult timp pentru parcurgerea lor, astfel că ajunge să putrezească mai înainte de eliminare. Al doilea motiv: în actualele condiții de producere, carnea și derivatele sale constituie cel mai toxic aliment!
N.B.Recomandările nu sunt din auzite, ci alcătuiesc felul meu de viață de ani și ani…

Sighetu Marmației, George PETROVAI
14 sept. 2016

Lasă un răspuns