«

»

Mugurel Puşcaş – autumnale

TRISTEŢE DE TOAMNĂ

Nu te-ntrista!… Cad frunze pe alei,
Copacii plâng cu lacrimi clorofile,
Se-aşează nostalgia peste tei,
Lin, vara se transformă-n amintire.

pictură de Mihai Olteanu

Nu te-ntrista!… Voi fi mereu aici…
Cu tine mi-s în toamna ce-mi răsfaţă
În minte o iubire-licurici,
Să-mi lumineze episodul viaţă.

Nu te-ntrista!… Castane aburind
Ne-mbie-n toamnă… Calde, dulci arome,
Mere şi struguri, amintiri sau vin
Se împletesc în ale tale forme.

Voi fi mereu aici şi mai apoi…
Nu te-ntrista!… Sub lacrimi clorofile
Vor trece mii de toamne… Noi vom fi
Pereni, dual, din veci în veşnicie.

SEPTEMBRIE

Peste oraş se-aşează prima brumă…
Anii trecuţi îmi răscolesc prin oase,
Oraşul pare năclăit cu humă
De ploile prodige, reci şi groase.

De-o săptămână supărat e cerul,
Întunecându-mi inima şi gândul,
Mă simt bătrân şi coroziv ca fierul,
Stă optimismul aşteptându-şi rândul.

E prima brumă… Uit uşor de ploaie,
Pădurea îmbrăcată-n strai de nuntă
Îmi luminează anii ce-or să vină,
În era glacială şi căruntă.

E o părere, doar… Tristeţea-nfige
Subtile ace, pesimiste gânduri,
O minge spartă e întreg Pământul…
( E cazul să închei aceste rânduri )

 

Mugurel Puscas
( Liga Scriitorilor din România )

 

pictură de Mihai Olteanu

Lasă un răspuns