«

»

Eu nu ți-am oferit decât neputințe

Marin IfrimFiecare își caută locul ideal, drumul cel mai scurt spre pierzanie. Nu există reguli
și nici exemple. Omul politic gustă zilnic rahat imunitar. Femeia ușuratică se
visează om politic. Omul politic e și un pic de doctor în fecalele țărișoarei. Țărișoara
e în rahat. Noi suntem rahatul. Ne-au afundat până la gât în propria noastră
conștiință. Dincolo de noi sunt ei, dincolo de ei sunt tot ei. Noi stăm pe margine, ca în
stranele bisericilor, și tragem în piept fum de lumânare sau miros de rășină
udată de călugări, la recoltare, drept ambalaj pentru cele din jurul nasului umplut
cu vată de după colț, din apropiere. Doamne, ce mai murim, ce gropi aristotelice
se cască-n pământ, ce cutremure se anunță. Între timp, eu devin cinic și indiferent, iar
Tu îți vezi de toate nereușitele tale, cârpești Universul, limbile, națiile, Cosmosul din
Debaraua proștilor de elită. Și vine ziua Fiului Tău. Și te lași votat de uniformele
Negre. Nuntă cu omor premeditat. Și vine ziua de mâine, dată din timpul tău, pe felie
Ca la cantină. Numai lângă Tine sunt singur, departe de supracerurile de ceară,
Tămâie și vată ridicate de cei în numele cărora ești trădat de la o lume la alta.
Sunt convins că întotdeauna ai fost singur și prea putincios. Ți-aș da din plictiseala mea,
Am bea împreună câte un pahar cu vin roșu, însă mă tem că și eu aș fi la
Fel ca toată gloata Ta de neisprăviți. Și nici nu prea am avea ce discuta. Lumea e strâmbă,
Tu ești drept, fă-mă să înțeleg unde în sufletul meu locuiești. Încă mai pot iubi.
Până la tine, abia sunt ”tataie” , îți fur din glorie. Aș putea să arăt ca un sfânt, însă
mi-e rușine de Tine, de toate examenele picate când mi-ai pus coala de scris
în față, ca și cum ar fi trebuit să fiu un alt Moise. Să cioplesc aerul. Ai eșuat și îmi e
tare jenă. Nu sunt eu alesul Tău. Tu dai fapte, nu supunere oarbă. Iar eu am părăsit
turma. Dau o raită prin Rai și mă întorc unde crezi tu că voi fi folositor
pentru aripile fluturilor încă celenterați, acum și pururea. Fiecare își caută locul ideal.
Eu n-aș mai avea nevoi decât de o intrare în pământul tău. De restul răspund cu tot
Ce mi-ai dat până acum. Și mi-ai dat tot ce nu vor cei de la începutul acestei
Plângeri penale. Ai împărțit cu mine tot ce ai avut. Eu nu ți-am oferit decât neputințe.

Marin Ifrim

Lasă un răspuns