«

»

Biserica și Armata României – Preot militar Gheorghe Adăscăliței


Gheorghe Adăscăliței s-a născut la data de 7 noiembrie 1906 în satul Butnărești, fostul județ Roman. Rămas orfan de mamă de la vârsta de un an, a urmat școala primară în satul natal, studiile liceale la Colegiul ,,Roman Vodă”, și la Seminarul ,,Sfântu Gheorghe”.
După absolvirea seminarului, în anul 1926, s-a înscris la Facultatea de Teologie din Cernăuți, pe care a absolvit-o în anul 1930.
La 1 septembrie 1928 începe activitatea de slujitor al altarului în parohia Sohodol din județul Bacău, după care slujește în parohia din satul Sofrăcești, comuna Trifești, fostul județ Roman.
În urma unui examen, începând cu data de 1 decembrie 1935, trece în rândul clerului militar, și la cererea sa, devine confesorul garnizoanei Roman. Preotul Gheorghe Adăscăliței, pe întreg parcursul vieții sale de slujitor al credinței, s-a bucurat de stima și respectul credincioșilor pe care i-a păstorit și de aleasă atenție din partea celor care l-au cunoscut.
Acesta a dat dovadă de o pregătire cărturărească temeinică, fiind un bun liturghisitor și talentat predicator. Meritele sale au fost apreciate de către conducerea bisericească, primind distincția de econom strafovor.
A fost coleg la Facultatea de Teologie din Cernăuți cu viitorul episcop al armatei, general de brigadă doctor Partenie Ciopron, de care îl va lega o frumoasă prietenie întreaga viață.
În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, a însoțit trupele Diviziei 7 Infanterie ,,Roman” la toate operațiunile militare desfășurate, contribuind la ridicarea moralului militarilor romașcani care încadrau această mare unitate.
La data de 26 octombrie 1944 s-a oficiat în localitatea Jucu de Jos un serviciu religios de către preotul Gheorghe Adăscăliței cu prilejul eliberării Transilvaniei de Nord. Cu această ocazie, în jurnalul de operații al marii unități romașcane se consemnează : ,, Comandantul diviziei a rostit cuvinte de mare vibrație patriotică, arătând jertfele de sânge făcute de Armata Română , pentru îndeplinirea idealului național. Festivitatea s-a terminat cu defilarea trupelor”
După anul 1948, atunci când episcopia armatei a fost desființată, preotul Gheorghe Adăscăliței a slujit la Biserica Precista Mare din Roman. A trecut la cele veșnice la data de 4 februarie 1970 și a fost înmormântat în cimitirul ,,Eternitatea ” din orașul Roman, în prezența a numeroși credincioși, reprezentanți ai celorlalte culte din oraș, precum și foști camarazi.
În anul 1949, a fost desființată și Biserica militară a garnizoanei Roman, unde a slujit de multe ori și episcopul armatei, general de brigadă dr. Partenie Ciopron, care a ocupat și scaunul vlădicesc de Episcop al Episcopiei Romanului și Hușilor.
Odată cu desfiinţarea clerului militar din Armata României, întregul corp de clădire al bisericii a avut diferite destinaţii : magazie, moară, sală de sport, club.
În anul 2002, Episcopia Romanului prin Prea Sfinţitul Ioachim Băcăuanul acordă binecuvântare pentru a se începe lucrările de redare a destinaţiei iniţiale, pe care a avut-o până în anul 1949, şi anume cea de Biserică de garnizoană a Romanului.
Preotul I.V. Pascu, prezent la ceremonia înmormântării preotului Gheorge Adăscăliței, consemnează faptul că rugăciunile de dezlegare au fost citite de către Preasființitul Episcop Partenie Ciopron care, după terminarea slujbei, a rostit un cuvânt funebru spunând că preotul Gheorghe Adăscăliței :
,, nu și-a îngropat talanții , ce i-au fost încredințați, el i-a înmulțit ca sluga cea vrednică din parabolă. Ca unul ce lupta cea bună a luptat, alergarea a săvârșit, credința a păzit, se poate înălța înaintea Dreptului Judecător pentru a-și primi cununa dreptății.”
Au mai rostit câte un necrolog, preotul Gheorghe Vlad, în calitate de fost director al Seminarului Teologic din Roman, preot Nicolae Burlacu, în numele colegilor de seminar, protopopul Dumitru Aanei în numele preoților din Protopopiatul Roman, căpitanul în rezervă L. Bonteanu în numele foștilor camarazi, preotul Toma Victor și Gheorghe Crețu.
În cuvântul lor, toți vorbitorii au elogiat meritele celui dispărut, exprimându-și profundul regret pentru dispariția neașteptată a preotului Gheorghe Adăscăliței care a lăsat în urmă ,,un gol și adânci păreri de rău”.

Sorin Grumuş

Bibliografie:
– Revista ,,Mitropolia Moldovei și Sucevei” XLVI, 1970;
– General Vasile Bărboi, Cu Divizia 7 infanterie pe fronturile celei de-a doua conflagrații mondiale, în vol. Istoria oraşului Roman 1392-1992, Imprimeria ,, Bacovia” Bacău, 1992;
– COZĂRESCU, EPIFANIE, Paramedicalia, Editura pentru ştiinţă S.I.T., Bucureşti, 2007.

Lasă un răspuns