«

»

George Anca: Frumoasa doamnă întru Dumnezeu și umbră

Mariana Gurza

Mariana Gurza atinge grația poeziei prin împărtășirea trăirilor sale cu părinți și copii, eroi și sfinți, Bucovina și Zenon. Așa cum la Eminescu melancolia se face vers, la Valmiki soka (durere) devine sloka (verset), aici umbra se face litanie. Singurătatea de neam și nemaineam poartă rezistența prin logos, înviere la înviere. Unul câte unul, poemele se caută liturgic revărsând pietatea domestic-zenoniană.
,,Eram frumoasă, / când te așteptam.” (Eram frumoasă). „Am crezut că travestindu-mă / în lumină, / în disperare / am să-ți adorm imaginația.” (Cerul plânge în inima mea). „Am crezut că știi / cine sunt. / Eu mă credeam, / deopotrivă că sunt / și umbră și ființă.” (Spune-mi cine sunt). „Se făcea că sunt pasăre-n zbor. / A câta din numărătoarea / lui Dumnezeu?” (Zbor printre nori). „mă uimești, prieten / cu dorința ta de a merge / pe urmele sfinților, /de a te întoarce spre tine însuți.” (Mă uimești, prietene). „Unde ești bunicule, uitat printre străini / aruncat într-un colț de pământ, / ți-o fi pus cineva o cruce, / fiind român, / sau te-au batjocorit / și te-au făcut scrum?” (Unde ești bunicule). „… Alergam înfrigurată / spre un sfeșnic pribeag / întocmai ca Zenon. / Ne-am surprins amândoi / în noapte întrebând...” (Pe urmele lui Zenon)
Vrea să detoneze egoismul din jur” (Adrian Dinu Rachieru), „tăcerea nu-i va zăgăzui sufletul” (Eleonora Schipor), „versurile devin universul și salvarea sa” (Nina Ceranu).
Ne exceptând romanțioase declarații erotice, poemele Marianei Gurza (bucovineancă născută în Banat, mamă de copii, bunică), au mai mereu dimensiunile rugăciunii Tatăl Nostru.
Traducătorul a ascultat, concomitent, și cântece de Frank Sinatra, alegând abia câteva fulgurații cvasi-mistice așternute de-a lungul anilor și publicate în volumele: Paradox sentimental, Ed. Augusta, 1998; Gânduri nocturne, Ed. Augusta, 1999; Nevoia de a sfida tăcerea, Ed. Augusta, 2000, Lumini și umbre, Ed.Augusta, 2001; Lacrima iubirii, Ed. Artpress, 2003) . Ultimul strigăt, Eubeea, 2006).

Beautiful Lady unto God and shadow

Mariana Gurza touches the grace of poetry by sharing her experiences with parents and children, heroes and saints, Bucovina and Zenon. As at Eminescu the melancholy turns into verse, and at Valmiki soka (grief) becames sloka (verset), here the shadow is litany. Loneliness of nation and no more nation carry resistance through logos, resurrection at resurrection. One by one, the poems search each other liturgical pouring domestic-Zenonian piety.

„I was beautiful / when waiting for you.” (I was beautiful). „I thought you know / who I am. / I thought I was /equally / shadow and being. ” (Tell me who I am). „It came as if I was a bird in flight. / Which one in the God’s / counting?” (Flight amidst clouds). „ you amaze me, friend / with your desire to walk / on traces of the saints / to return toward self.” (You amaze me, friend). „Where are you grandpa, forgotten among strangers / thrown into a corner of ground, / did someone put to you a cross, / being Romanian, / or they have mocked you / and made you ash?” (Where are you grendpa). „I ran trembling / toward a vagrant candlestick / just like Zeno. / We surprised each other /wondering in the night...” (On Zeno’s footsteps)
She wants to detonate the selfishness around” (Adrian Dinu Rachieru), „silence will not restrain her soul” (Eleonora Schipor), „lyrics become her universe and salvation” (Nina Ceranu). Not excepting romantic erotic statements, the poems of Marianei Gurza (with roots in Bucovina, born in Banat, mother of children), have almost always lengyh of Lord’s Prayer. Translator listened, concomitantly, also songs by Frank Sinatra, choosing only few quasi-mystical recalls written over the years and published in volumes: Paradox sentimental / Sentimental Paradox, Ed. Augusta, 1998; Gânduri nocturne / Night thoughts, Ed. Augusta, 1999; Nevoia de a sfida tacerea / Need to defy silence, Ed. Augusta, 2000, Lumini și umbre / Lights and shadows, Ed.Augusta, 2001; Lacrima iubirii / Tears of love, Ed. Artpress, 2003, Ultimul strigăt / Last cry, Eubeea, 2006.

(Prefață / Preface)


MARIANA GURZA: DUMNEZEU ȘI UMBRĂ / God and Shadow

Lacrimi tăcute

Lacrimile tale tăcute
le-am adunat în cupe de cristal.
Ești frumoasă!
Aș fi dorit să-i dau lui, celui drag,
tainica licoare a dorului nesfârșit.
„Iubirea”, floarea vieţii adevărate,
te învăluie și clocotește
și acum în tumultul fraged
când suntem cu toţii mai triști…
Boarea zilei de azi este un balsam
așa cum în fiecare primăvară
lacrima iubirii și-a pus sărutul
în inima celui ce îngenunchează
cutezând a te iubi așa cum o face
ani de-a rândul,
sărutându-ţi, fără să vezi, urma pașilor,
gândul lui este plin de iubire,
iubirea fiind tu;
„Eul” lui este pretutindeni,
așa cum îl simţim noi;
ochii săi triști, triști de prea multă dragoste,
rătăcesc în miez de noapte căutându-te.
Eternul Dumnezeu mai poate rivaliza
cu marea dragoste a vieţii lui…

Silent tears

Your silent tears silent
I gathered in crystal cups.
You’re beautiful!
I wished to give him, to loved one,
mysterious elixir of endless longing.
„Love,” the flower of true life,
envelops you and seethes
and now in tender turmoil
when we are all sadder …
Breeze today is a balm
like in each spring
love tear has put its kiss
in the heart of that who kneels
daring to love as does
years in a row,
kissing, without seeing, your footsteps,
his mind is full of love,
the love being you;
His „I” is everywhere
as we feel it;
his eyes sad, sad for too much love,
wande in the middle of the night looking for you.
Only eternal God can rival
the great love of his life …

Iubitule, voi fi umbra ta

Eu încă mai sper
să am o plecare provizorie,
să mă pot întoarce,
și să fiu tânăra femeie din vis.
Să-ţi spun: Vezi, n-am murit,
n-am vrut să te las
singur cu umbra mea!
Cu toate că moartea
e doar un drum…
De-aceea,
eu n-am să mor niciodată
cu adevărat.
Totul e un simulacru
de moarte.
E doar șarada.

Honey, I’ll be your shadow

I still hope
to have a temporary departure,
to come back,
and be the young woman from the dream.
To tell you: See, I did not die,
I didn’t want to leave you
alone with my shadow!
Although the death
it’s just a road …
Thatfore,
I’ll never ever die
really.
It’s all a simulacrum
of death.
It’s just charade.

Căderea stelelor

Trecerea timpului mă înfioară
nu știu de cine ar trebui să mă tem;
de tinereţea pierdută
sau de bătrâneţe.
Încerc să zbor între cele două
apărându-mi aripile
de răceala nopţilor
și de vuietul apelor.
Căderea stelelor
o percep ca o scurgere
de clepsidră…
Din când în când,
mai prind câte-o stea
pitind-o după un nor
sperând
ca odată să o regăsesc…

Falling of the stars

The passage of time thrills me
I do not know of whom should I fear;
of lost youth
or old age.
I try to fly between the two
defending my wings
from the cold nights
and the roar of water.
Falling of the stars
I perceive it as a leak
of clepsydra …
Occasionally,
I catch a star
hiding it after a cloud
hoping
that once I’ll find it…

Nu ne lăsa să rătăcim

Tristețea ta, este și a mea
Trecătorule!
Ochii triști îmi arată
Sufletul.
Doamne, unde am greșit?
Maică?
Fiecare zi, un nou urcuș
Golgota.
Doamne, nădejdea mea
Mântuire.
Nu ne lăsa să rătăcim!
Veșnicie.

Let us not wander

Your sadness is also mine
Passerby!
Sad eyes show my
Soul.
Lord, where was I wrong?
Mother?
Each day, a new ascent
Golgotha.
Lord, my hope
Salvation.
Let us not get lost!
Eternity.

Ruga o port în mine

Azi, sunt prinsă în tenebre
Doar ruga o port în mine
Neștiiută , între umbre
Te implor, iartă a mele vine…

Sunt doar o mlădiță
Din vița Ta Doamne
Întărește-mă-n credință
Înalță-mă prin Sfinte Taine

Doamne, nu te îndepărta de noi
Ai milă și iertare
Suntem înglodați în noroi
Prin orgolii și manipulare…

Prayer I carry in me

Today, I’m caught in the darkness
Just prayer I carry in me
Unknown between shadows
I beg you to forgive my faults …

I’m just an offshoot
Of thy vine God
Strengthen me in faith
Raise me through the Sacraments

Lord, do not remove us
Have mercy and forgiveness
We got stuck in the mud
By vanities and handling …

Lasă un răspuns