«

»

Un mic omagiu postum pentru o mare actriță: Ruxandra Sireteanu!

 

Ruxandra Sireteanu

Am aflat de dispariția actriței Ruxandra Sireteanu la vreo jumătate de an după această tragică întâmplare, apoi, după încă vreo jumătate de an, am găsit pe site-ul Revistei Teatrale Radio un articol dedicat ei, postat (și, probabil, scris) de Costin Tuchilă, pe 18 februarie 2014, în aceeași zi în care distinsa actriță a „debutat” (și) pe scena Raiului, într-o dimineață (ne)obișnuită, la doar 70 de ani. Ca fapt divers, doamna Sireteanu a debutat la vârsta de nouă ani, pe scena Teatrului Național din București, cu rolul Maia din „Platon Krecet”, regia Alexandru Finți. A absolvit I.A.T.C. „I.L.Caragiale”, clasa Ion Finteșteanu, în 1965.
A lucrat timp de patru ani la teatrul din Craiova și doi ani la cel din Oradea, după care, din 1972 și până în 2011, a fost angajată a Teatrului Nottara din București, ultima piesă în care a fost distribuită fiind „Nu vorbiți cu actorii” de Tom Dudzic, în regia Dianei Lupescu, altă actriță de top care a avut multe colaborări cu Teatrul ,,George Ciprian”, inclusiv în ipostaza de regizor artistic.
Cariera actriței este impresionantă. A jucat în zeci de piese, roluri parcă făcute anume pentru firea sa de olteancă (s-a născut la 20 decembrie 1943, la Craiova) plină de vitalitate. La Teatrul „George Ciprian” din Buzău a fost distribuită în „Fierarii” de M. Nicolici, în rolul Luizei, regia Răsvan Săvescu, în anul 2000, și în „Ce înseamnă să fii onest”, de Oscar Wilde, regia Răsvan Dincă, Lady Bracknell.
La doamna Ruxandra Sireteanu, dincolo de felul impecabil în care își interpreta personajele, ca la carte, aș zice, era de remarcat bunătatea sufletească, eternul zâmbet de copil de pe fața sa luminoasă, ochii săi mari și rotunzi, calmul cu care se implica în discuțiile profesionale uneori destul de încinse. Am considerat întotdeauna că, pentru ¬actri¬țe, frumusețea reprezintă un atu decisiv. Doamna Ruxandra Sireteanu avea o frumusețe expresivă, spirituală, aș zice. În întreaga sa carieră, de 36 de ani, a avut timp și pentru catedră, predând la Facultatea de Teatru a Universității „Hyperion” la Școala de teatru pentru copii „Karisma”.
Dincolo de scenă, pe platoul de filmare, a fost prezentă frecvent, fiind distribuită în filme regizate de cele mai importante nume ale cinematografiei noastre contemporane: Mircea Daneliuc, Șerban Creangă, Constantin Vaeni, Lucian Pintilie, Andrei Blaier, Malvina Urșianu și Geo Saizescu.
Într-un dialog cu Pușa Roth, actrița se confesa cu sinceritate, recunoscând că nu s-ar fi putut închipui altceva decât actriță: „Nici nu știu cum au trecut atâția ani de când am urcat pe scenă. Cred că am fost pentru prima oară la teatru când aveam trei ani, ca să-l văd pe tatăl meu, marele om și marele actor Nicolae Sire¬teanu, care juca în Hoții de Schiller, la Teatrul Național din Craiova. Atunci… m-am hotărât să devin actriță, și m-am ținut de cuvânt. N-am avut niciodată alternativă, fiindcă actorie mi-am propus să fac întotdeauna”.
Cândva, la vreo aniversare mai rotundă, mai ,,ascendentă”, a nu știu câte zeci de ani de la înființarea Teatrului „George Ciprian”, cei ce se vor bucura atunci de existența celei mai importante și mai vii instituții de cultură din Buzău vor trebui să realizeze și o placă omagială, dedicată tuturor marilor actori care au evoluat pe scena buzoiană, în cadrul primului teatru de proiecte din România. Firește, de pe această listă nu poate lipsi numele doamnei Ruxandra Sireteanu!
Marin Ifrim

Lasă un răspuns