«

»

Veronica Balaj – poesis

Despre aşteptare. Poveste

femeie, femeie,
stai
şi-nfloreşti spre ofilire
pe-ostrovul
cu maluri mişcătoare
n-ai vrea
sa ţeşi din firele părului tău
o aşteptare –chemare?
îi cântă marea
în parabole false..
femeie, şoptesc apele
într-un legământ bizar
(vagabond peste ape)
aşteptarea ta va fi
operă de artă
femeia prinsă-n joc,
împleteşte din părul tăiat
chipul dragului Ulise
noaptea
în cârdăşie cu marea,
umple chipul de viaţă
bântuie ferestrele,
dă târcoale casei,
alungând sperietoarea din gradină
fântâna dă-n clocot
barca singură o porneşte
în larg
zgomot de ape corcite
din mare şi cer venite
se-abat
Uliseee, vină-i de hac!
strigă femeia peste aşteptare
şi noapte
nu mai am părul până la brâu,
dar ştiu să răsădesc
melci şi scoici
pe pragul înflorit.

Dintr-un verde adânc, venind

miezul de noapte,
ochi de ciclop rugător
adormise
prăvălit
pe umărul meu
dintr-un verde adânc
părea
că te văd venind
mi-a fost greu
de când am plecat
ziceai
în zig-zaguri deşirate
degetele noastre
nu se puteau atinge
până ce verdele
nu se va frânge
ai dezertat
din veşnicii
întrebam fără glas
căutând un pocal cu vin
şi un loc
unde
să te ascund
iar barca lui Charon
să treacă
zăludă
nălucă
goală..

Alegoria vanităţii

fiinţe oarecare
nestăpânite ori stăpânitoare
o mulţime sedusă, grabită,
mirată la orce
deschidere a norilor…
marea pierde timpul
subţiind săbiile
valurilor/
tineri
în jinşi zdrenţuiţi
la modă
ridică dragostei osanale
printre sfielnice duminici
o doamnă
cu părul alb
ondulat în valuri
de spaime infame…
e liber lângă dumneavoastră,
doamnă,
doi bărbaţi
rotofei
evitând apropierea
de ultima răsuflare
un avion
în decolare..
anunţul arcuit
peste lumea
indolentă,
spălăcită,fumurie,
ostentativ născută
să poarte
violet adânc
verde vibratil
în cercuri sau
atingeri
indecis tangenţiale
în bluze roşcovii
veste bleu-jandarm
copii gălăgioşi lingând pămîntul
mame bavardând
epocal
o cursă en retard…
ploaia
vine şi ea
ar putea spăla
urmele
oricărui hoţ derbedeu
pungaş
dar, n-o face
în aşteptarea iubirii.

 

Veronica Balaj, autoare a peste 20 de volume de proză şi poezie, este, totodatã, realizatoare de emisiuni radio-tv, membrã a Uniunii Scriitorilor din România, a Asociaţiei Scriitorilor de Limbã Românã din Quebec, a Asociaţiei „Aut-Pro-Rom” -Austria şi a Asociaţiei Internaţionale „Athanor”-Roma. Deţine Premiul de Excelenţã al USR, Filiala Timişoara (2000); Premiul Festivalului Internaţional de Poezie DON LUIGI di LIEGRO – Roma (2008); „Diploma di Mérito” conferitã de Accademia„Citta di Roma” (2008), etc.
Dintre volumele apãrute: Ne tîrez plus!, prozã scurtã, ediţia francezã prezentatã la Bruxellles (1993); Cu îngerul la arat, ediţie bilingvã românã-englezã, carte prezentatã la New York (1997); Le café du bouquiniste, poeme, prezentatã la Neuchatel – Elveţia (2000); Baltazara, roman prezentat la Viena (2001), versiunea în limba italianã, prezentată la Roma (2005); De şapte ori viaţa / Sieben mal das Leben, proză scurtă, traducere în limba germanã, volum prezentat la Viena (2003); Carnavalul clamelor, roman; Între noi, soarele nordic, prozã poeticã; Poeme în civil, ediţie bilingvã românã-englezã; Puzzle veneţian, prozã scurtã (2008); Areopagus, Interviuri cu scriitori din diaspora, coautor Cristina Mihai, volum prezentat la Salonul Internaţional de Carte, Montreal (2008); Piruetã pe catalige I Pirouette auf Stelzen, poeme, ediţie bilingvã românã-germanã, volum prezentat la Viena (2010), Piruett gólyalábakon, editura Amon – Budapesta (2009), Exil de zi şi noapte/Exil de jour et de nuit, poeme, ediţie bilingvã românã-francezã (2010), Scut /Iluzoriu, volum bilingv, românã/ebraicã, editura Zur-Ott, Ierusalim, 2012.

Lasă un răspuns