«

»

Gândurile unui iubitor de versuri despre volumul Arhiva visurilor a poetului Mihai Horga

Articol apărut în ziarul ” Condeiul ardelean „

Mărturisesc, că nu am avut privilegiul să-l cunosc personal pe poetul MIHAI HORGA, dar beneficiind de amiciția dl-lui prof.Vasile Stancu, acesta mi-a atras atenția asupra poeziei poetului din noul volum intitulat Arhiva visurilor , apărut la editura Papirus Media. Mai mult, dl.prof. a avut amabilitatea să-mi trimită prin poșta electronică această carte. Voi încerca în rândurile ce urmează să vă destăinui impresiile create de poeziile citite în acest volum.

Lecturarea mi-a readus în suflet sentimente de bucurie și recunoștiință pentru faptul, că mai există în ziua de azi oameni de factura acestui ilustru poet, care deși ajuns la o vârstă onorabilă, abordează varii subiecte din cotidian într-un mod cu totul deosebit. În poezia de început Remember autorul, cu o delicată nostalgie, își amintește de anii copilăriei sale:

mihai horga

Copil fiind, având avere/Ascunse-n sân, câteva mere(Luate, pradă de război/Într-o dispută-tărăboi/C-un adversar înverşunat/Cu care, apoi, le-am şi mâncat…)/Iar ca prietenă, o fată,/Ce a rămas nesărutată/Unde mi-era mintea de-acum/Să o sărut, ca un nebun?/Viaţă, repede-ai trecut/De ce nu am făcut mai mult?/O fac acum – însă în gând…/De ce mă pomenesc plângând?//.
Poetul concluzionează:
Din salcia, pe mal plecată,/Atât a mai rămas – o cioată…/
Deosebit este și sentimentul de iubire, ce emană din poezia Tu :
Când totul împrejur/Vorbeşte-n şoapte/Tu eşti cireaşa/De pe tort, în noapte…//
De tine nu mă satur/O ştii bine/Şi nu uita, aştept/Ziua de mâine!…//
Cu pioșenie autorul abordează problematica divinului în poezia Mântuitorul:
Născut din Duhul cel Sfânt/Şi din Maria Fecioară/Ai coborât pe pământ/Iisuse, odinioară//.
Subiectul ecologic este tratat în poezia Dezastre:
S-au tăiat păduri întinse/Cresc însă copaci pe hale/Verdele plămân atins e/Ne pleacă munţii la vale//.
Același subiect este abordat și în poezia Grijă față de pom:
Topoarele lucrează/Distrug şi defrişează/O zonă astăzi verde/Mâine nu se mai vede/O fi vreun blestem…/Ecologişti n-avem!//.
Cu vivacitate susținută autorul abordează ludicul, ca de exemplu în poeziile:
Sâmburele:
Culcaţi în fân/Ne înfruptam/Din pepeni dulci/Sirop-un gram,/Sări atunci/Pe al tău sân…/Şi-un sâmbur rău/(Ce derbedeu!)/Alunecă în decolteu/.
Coup de foudre:
Veselă, plină de viaţă/O jună cu strungăreaţă/Cântă acompaniată/De chitară… şi pe dată,/
La semafor:
Mi-ai apărut la capătul de zebră/Inconştientă-cât eşti de superbă/Fragilă, sperioasă ca un pui/Mitraliind cu tocurile-cui/
Funcționarele:
Steluţe în ochi li se-aprind/Fugare priviri săgetând/Cu vii, sclipitoare ocheade/La cale punând escapade/Cu visuri secrete de dor/În nopţi pătimaşe de-amor/Cu şoapte mângâietoare/Săruturi ameţitoare…/
Problematica aspră a desrădăcinării este tratată de autor în poezia Mutații:
Hei, mlădiţe de român/Puse în pământ străin/Grădinar nepriceput/Pe nimica te-au vândut/….
Cuminte, harnic popor/Românul nu-i călător/….
Dar, de-o vreme s-a sucit/Nu are trai liniştit/Are-un mare handicap/Vai! şi-a luat lumea-n cap/Îl paşte din greu, urgia/Se destramă România/….
Dezordinea ordonată/Îşi face efectul, iată:/Ce era rău, azi e bine/Ce era moral, ruşine…/….
Ca într-un joc serios tratează probleme precum Diogene și Arhimede. Autorul abordează cu mult umor problema amorului în poezia Amor tâmpit, unde conchide:
În peisajul străzii insolit…/Declar că eşti un caz deosebit!/Deşi nu te-nţeleg, pot să admit/Că mai există şi amor tâmpit…//.
Cum este corect și firesc voi aminti și despre latura citadină a poeziei dlui Mihai Horga, exprimată în poeziile:
Dor de Iași, orașul nașterii, a copilăriei și a tinereții:
Mi-e dor de leneşul Bahlui/În Iaşi, intrând prin Păcurari/Mi-e dor de Târgu Cucului/De Bucium cu plopii impari//….
Pe-aicea, prin dulcele târg/Al „Ieşilor” sună ecoul/Poeţilor urcând cu sârg/ Olimpul” Junimii – Copoul!//.
Orașul Roman este elogiat în poezia, ce poartă titlul Patriotism local:
În urbea asta, n-avem troleibuz/Şi nici nu cred că vom avea, desigur/Dar vara vom putea mânca harbuz/Iar toamna face-vom cură de struguri.//.
Şi totuşi, urbea asta nu aş da/Pentru nicio metropolă din lume/Am visele aici, familia,/Şi tot ce am realizat, anume!//.
Deși ajuns la vârsta senectuții, domnia sa poetul Mihai Horga continuă să se hrănească din acel “ dulce fagure de miere“, care este frumoasa limba română, se folosește cu subtilitate și plăcere de talentul său nativ, trecând cu eleganță și ușurință de la lecțiile de viață, pe care ni le servește, la o tandrețe fină, de la efemer la fabulos, de la filozofia primară la iritarea cetățeanului obișnuit, ce nu se sfiește să-și exprime părerea deschis despre defectele societății, în care ne ducem umila noastră existență și despre potentații vremurilor, pe care le trăim.
Urez dlui ing. poet Mihai Horga să se bucure , alături de cei dragi, de multă sănătate și putere de muncă, să ne încânte și pe viitor cu ale sale minunate poezii!

Petru Catană

Lasă un răspuns