«

»

Mihai Merticaru – versuri

Un căpcăun turbat
(variantă)

Un căpcăun turbat, cu ochi de vasilisc,
Căzut în cap din amețeala unui pisc,
S-a aciuat pe lângă noi, chiar în grădină
Spurcând cu bale florile din rădăcină.

mihai-merticaru

.
Dimineața căpcăun și hienă seara,
Neschimbată îi rămâne doară gheara
Puțind a scârnă și scursoare,
Bâhlind a putred și urdoare.

Scăfârlia-i toată numai o pârloagă,
Judecata-i paranoică , oloagă,
În loc de creier poartă un buboi
Plin cu otravă ,flegmă și noroi.

Împroașcă lumea cu catran fierbinte,
În fiecare stea își lasă un dinte,
Chiar când e soare,fulgeră și tună
Și-n urma lui răsare mătrăgună.

Spurcând de zor ogoare și grădini,
În trandafiri ,el vede numai spini,
Suava orhidee buruiană-i pare,
Nimic nu-ncape în strâmbele-i tipare.

MIHAI MERTICARU

,

Lasă un răspuns