«

»

Mihai Merticaru – versuri

MERTICARU, Mihai (20 iunie 1938, Rediu, judeţul Neamţ), poet, eseist şi gazetar. Absolvent al Facultǎţii de Filologie a Universitǎţii “Al. I.. Cuza” din Iaşi (1960-1965). A funcţionat ca profesor titular în Piatra-Neamţ (1968-1974) şi ca redactor la ziarul “Ceahlǎul” din aceeaşi localitate. Din anul 2000 face parte din colegiul redacţional al revistei de literaturǎ şi artǎ “Antiteze” din Piatra-Neamţ. Colaboreazǎ la diverse reviste literare din ţarǎ şi din strǎinǎtate. A fost inclus în mai multe antologii româneşti şi strǎine. Membru al Uniunii Scriitorilor, 1999.
Premiul pentru poezie al U.S.R.-Filiala Bacău,2014

Mihai Merticaru

VOLUME PUBLICATE:
Vânătoare princiară, poeme, debut editorial, 1992, Ed. Cronica, Iaşi
Catedrală de azur, poeme, 1994, Editura Cronica, Iasi
Repere literare şi stilistice, eseuri, 1996, Editura Cronica, Iasi
Scriere cuneiformă, poeme, 1997, Editura Cronica,Iasi
Întâlnire pe pod, poeme, 2003, Editura Timpul, Iaşi
Imperiul lupului, poeme, 2006, Editura Crigarux, Piatra-Neamţ
Împărăţia clipei (român- englez) –haiku, 2007, Ed. Convorbiri literare, Iaşi.
Arca lui Petrarca, sonete, 2008, Editura Poezia, Iasi.
Imparatia frigului, 2009, Editura Timpul, Iasi
Geometrie lirică, sonete, 2010, Editura Limes, Cluj
Umbra păsării, poeme alese, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2011
Arta euritmiei, sonete, Editura Vasiliana-98, 2012
Veșnicia dintre clipe, poeme, Editura Vasiliana-98, 2013
Miresme celeste, poeme alese, Ed. Tipo Moldova, Opera Magna, Iași , 2013
Fiordurile memoriei, poeme, Editura Cetatea Doamnei, 2014
Flacăra din piatră,sonete,Ed.Inspirescu,Satu Mare,2015
101 sonete,Editura Ideal,Chișinău,2015.
Urciorul de aur,Ed.Rawex Coms,București,2016
Culori viscolite/Snowdrifted colours,Ed.Eikon,București,2016

DE N-AI FI FOST…

De n-ai fi fost ceea ce ești,
n-ai fi bandajat fiecare frunză căzută,
nu ţi-ai fi vândut sufletul neantului,

n-ai fi vegheat la păstrarea echilibrului
dintre fragilitatea și uimitoarea rezistență
a firului de iarbă,

nu ți-ai fi făcut cetate inexpugnabilă
într-o coajă de cuvânt,

nu te-ai fi încumetat să călătoreşti
prin pustiul sufletelor rănite,

n-ai fi făcut salturi mortale
peste lăcomoasa gură a iadului,

n-ai fi escaladat atâția munți
de urgii şi de blesteme,
nu ți-ai fi transformat coșmarurile
într-un modus vivendi,
n-ai fi sondat sinele tău
pentru a descoperi păcate ancestrale,

n-ai fi tăiat în aisbergul scârbei
atâtea labirinturi cu sensuri
suprapuse,

n-ai fi fost învingător la spartachiada
culegătorilor de stele,
a scrutătorilor de zări
și a vânătorilor de tristeți…

POETUL

Prin venele poetului curg fluvii
de cerneală albastră,

în visul lui și-a turnat Dumnezeu
temelia casei Sale,

din ochii poetului izvorăsc
toate culorile vieții,

din evuri şi văi stelare,
el adună mistere şi veşnicii,
pământul se învârte în ritmul
respirației sale și rodește
sub ploile lui de închipuiri,

din miezul incandescent al clipei,
extrage seva eonică pentru vindecarea
tuturor rănilor,

cu o tâmplă, sprijină ziua,
cu cealaltă, noaptea,

sub sprâncenele lui se arcuiesc
toate întrebările omenirii,
el inventează în fiecare dimineață
soarele și focul,

eternitatea e câinele său de pază,
în brațele sale se leagănă universul,

un univers în miriade de universuri
de gânduri…

INVITAȚIE

Deschide tu poarta aceasta
cu dimineața zilei de mâine
și cu poemele nescrise de
poeții geniali!

deschide și ușa aceasta
cu pleoapa unui înger
și cu haosul din indiferența
zilei de ieri!

acum rămâi cu mine
în această căsuță ecologică
făcută din bârnele uitării de sine,
acoperită cu liniștea de
dinaintea începutului de lume

și cu declarațiile tuturor
îndrăgostiților de pe pământ!

hai să ne pregătim și un prânz copios
cu aperitive rafinate din poezia persană,

cu o ciorbă din cântece și
oase de greier,

cu o budincă din candori amestecate
cu erori și principii fundamentale
stropite cu fel de fel de mirodenii de necuvinte,
în care să predomine mireasma
surâsului tău!

desertul îl vom lua în livada noastră
de lumină vopsită cu verde smarald.

tu vei servi o brioșă din ecouri eterate,
clătite cu roua gândului
și un cocteil din clipe dulci
și veșnicii,

eu voi sorbi puțin câte puțin
din cafeaua devoţiunii
ochilor tăi semisferici și himerici.

vom sta aici până ce luna
ne va arăta și cealaltă față,
amuzându-ne cum zilele se plagiază
una pe alta…

Lasă un răspuns