«

»

Virgil Răzeşu – Două săptămâni de Foc

Nu cred că timpul a curs vreodată mai repede decât acum. Două săptămâni despart Basarabia de cele două variante posibile pentru soarta şi viitorul ei : prorusă sau proeuropeană.
Prima nu-i o noutate. Barasabeanul a trăit-o de când se ştie, cu spaima deportărilor sibe-riene, a glonţului în ceafă sau a gulagurilor nesfârşite şi fără întoarcere.
Din nefericire, n-ar fi fost chiar de-a mirarea dacă ziua de 30 octombrie ar fi pecetluit victoria lui Dodon, încă din primul scrutin, cum s-a şi anunţat la un moment dat. Şi asta fiindcă marele Petru a fost mare meşter în testamentul lăsat generaţiilor de după el, tătucul mustăcios de la Kremlin a fost şi mai meşter în deznaţionalizare şi gură pecetluită, contemporanul nostru iIiesc s-a făcut că plouă şi, credincios Moscovei şi comunismului, a ratat momentul ’89-’90, numai potrivit de a face din Prut un râu interior, iar tătucul Putin nu iroseşte prilejul de a scăpa din mână ditamai oportunitatea de a menţine sub propria umbrelă un teritoriu care nu-i aparţine.

stema_RM


Cea de a doua variantă rămâne încă un miraj pentru cei mai mulţi trăitori între Prut şi Nistru. Dar nu unul virtual. Fiindcă nu este posibil, în era informaticii şi a comunicării în care ne aflăm, să nu vadă, să afle, să ştie ori să cunoască, prin cei care au avut curajul să evadeze din spaţiul ex-sovietic, că pot fi trataţi şi consideraţi ca oameni, aşa cum au fost ză¬misliţi. Nu, nu e nici un secret, viaţa nu e uşoară nici în Uniunea Europeană, câinilor cu covrigi în coadă li s-a stins seminţia, iar râurile de lapte şi miere au secat de mult. Au apărut alte şi alte umbre şi uragane, dar măcar poţi pune capul pe pernă fără grija că vei fi săltat în miez de noapte şi trimis în nesfârşita Siberie.
Cele două săptămâni înseamnă, şi trebuie să însemne, o luptă pe viaţă şi pe moarte. Nu avem dreptul să rămânem pasivi. Nici la nivel individual şi nici naţional.
Trebuie să facem tot ce este posibil să-i ajutăm pe cei de-o mamă cu noi să se mobilizeze, să înţeleagă mersul istoriei şi să se scuture, precum calul lui Harap Alb, de rănile şi siluirile trecutului. Să le oferim făraşul de jăratec de care au nevoie. La fel trebuie să procedeze şi cei care au pierdut primul scrutin, datori să înţeleagă, măcar în ultimul moment, că fărâmiţarea orgolioasă a forţelor capabile să se opună ticăloşilor nu este benefică.
Nu am nici o îndoială că vajnicii leninişti-dodonişti cunosc bine tehnicile votului măsluit, de 99,99 %. Cine nu a auzit de spusele satrapului de la Kremlin că „nu contează cine şi cum votează, ci cine numără voturile” ? Actualii nostalgici basarabeni au experienţă îndelungată şi o vor pune în operă, perfecţionată şi învelită în rublele tătucului Putin, rupte de la gura celor mulţi, despre care merge vestea (ce frumoasă expresie basarabeană !) că o duc mereu şi mereu mai rău.
Să nu ne lăsăm dominaţi de indiferenţă ! Fiecare cuvânt rostit cu înţelepciune capătă dimen¬siuni cosmice şi trebuie să-l slobozim. Ajutându-i pe cei în cumpănă şi nevoie, ne ajutăm pe noi. Eforturile noastre mărunte se pot înzeci, concretizate în soarta fraţilor noştri de dincolo de Prut.
Să nu-l refuzăm, să nu irosim ajutorul. Să le dăm peste bot cu propriile lor frâie, celor care au asuprit, zeci şi zeci de ani, populaţia Basarabiei, pământ românesc.
Maia Sandu focalizează, în prezent, toate speranţele Basarabiei. Să o ajutăm să învingă golgotele trecutului, să devină simbolul înnoirii şi lepădării de indiferenţă şi pasivitate.
Un cuvânt special trebuie adresat basarabenilor aflaţi dincoace de Prut în ziua de 13 noiembrie, cu paşaport moldovenesc (fie şi expirat), cu îndemnul de a ajunge la secţiile de votare din ţară, cu mijloace proprii sau cu ajutorul pe care vi-l oferim.
Salut iniţiativa Consiliului Judeţean Neamţ de a pune la dispoziţia basarabenilor două autocare pentru a ajunge la Bacău (ora de plecare 10,00 din faţa Teatrului), ca implicare în realizarea acestui ideal naţional.

Lasă un răspuns