«

»

Mihail Janto – versuri

Dragoste nemuritoare

Iubire, tu crudă plăcere,
în inimi stai mereu flămândă,
aprinzi în suflete durere,
schimbând un zâmbet în osândă.

Promiți în șoapte paradisul,
te-ai furișat din nou în mine
și luna-n tine-și are visul,
dintr-o privire schimbi destine.

Ești sufletul poate și vântul,
aromă de săruturi fine,
tu spulberi cerul și pământul,
dar totuși lumea crede-n tine.

În ochii tăi trăiesc iluzii,
petale rupte dintr-o floare,
ce mâine par a fi confuzii,
privire goală care doare.

Răsfiri speranțele divine,
sfidezi ades` și pașii sorții,
în suflet porți multe destine,
întorci în gânduri chiar și morții.

Iar eu, un trup de sclav din tine,
tu dragoste nemuritoare,
poate ți-e dor și azi de mine,
te-alint, te cred și tot mă doare…

Autor, Mihail Janto

Lasă un răspuns