«

»

Dor de Basarabia – Alexei Mateevici

Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată,
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.

Limba noastră-i limbă sfântă
Limba vechilor Cazanii,
Care-o plâng și care-o cântă
Pe la vatra lor țăranii.

220px-Alexei_Mateevici_-_Foto02

Limba noastră-i numai cântec
Doina dorurilor noastre;
Roiu de fulger ce spintec
Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pâinii
Când de vânt se mișcă vara:
În vestirea ei bătrânii
Cu sudori sfințit-au țara.

Limba noastră-i frunza verde,
Sbuciumul din codrii veșnici,
Nistrul lin ce-n valuri pierde
A luceferilor sfeșnici.

Limba noastră-i vechi izvoade,
Povestiri din alte vremuri
Și, cetindu-le ʹnșirate,
Te ʹnfiori adânc și tremuri.

Limba noastră a fost aleasă
Slavă să ridice-n ceruri,
Să ne spuie ʹn hram și acasă
Veșnicele adevăruri.

Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam ce fără veste
S ʹa trezit din somn de moarte,
Ca viteazul din poveste.

Înviați-vă dar graiul
Ruginit de mulă vreme,
Ștergeți slimul, mucegaiul,
Pe uitarea ʹn care geme.

Strângeți piatra lucitoare,
Ce din soare se aprinde:
Veți avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.

Nu veți plânge atunci amarnic
Că vi-i limba prea săracă,
Și-ți vedea cât îi de darnic
Graiul țării noastre dragă.

Răsări-va o comoară
În adâncuri înfundată,
Un șirag de piatră rară
Pe moșie reversată.

Basarabenilor

Să ştiţi: de nu veţi ridica
Din sânul vostru un proroc,
În voi viaţa va seca,
Zadarnic soarta veţi ruga,
Căci scoşi veţi fi atunci din joc
Şi-ţi rămânea făr’ de noroc.

Din cheag de lacrimi, de dureri,
Din trăsnet de mânie sfântă,
Şi din nădejdi şi zbuciumări,
Din năzuinţi şi frământări
El trebui facla să-şi aprindă
Şi-n el pe toţi să vă cuprindă.

Şi-n ţara voastră va purcede
Pe drum de spini şi chinuire
Cu gloata celor cari l-or crede;
Şi duh aprins de înnoire
Va duce-n propovăduire.

El jalea vechilor câmpii
Numa-ntr-o lacrimă va strânge,
Din spic, din strugurul de vii
În stropi va scurge ape vii:
Din spic — sudori, din viţă — sânge
Le va sorbi şi nu-ţi mai plânge,
C-atunci sorbiţii stropi vor arde
Din ţară toată vrăjmăşia,
Clevetitori, duşmani de moarte,
Şi cei cu limbi în două sparte
Atunci vor căuta frăţia
Şi lepăda-vor viclenia.

Şi toţi veţi fi un gând ş-un nume
Şi înfrăţiţi veţi făuri
Un viitor mai bun în lume,
Iar el va şti să vă îndrume
Acolo, unde va zări
C-a voastră stea va răsări.

Dar ştiţi: de nu veţi ridica
De printre voi pe-acest proroc,
În voi viaţa va seca,
Zadarnic soarta veţi ruga,
Căci scoşi veţi fi atunci din joc
Şi-ţi rămânea fără noroc.

Poetul Alexei Mateevici s-a născut la 16 martie 1888 în familia preotului Mihail Mateevici din comuna Căinari, județul Tighina. Toată copilăria sa conștiincioasă a petrecut-o însă în comuna Zaim din același județ, unde a fost mutat părintele poetului, la anul 1893.
Fiind încă în primele clase a Seminarului Teologic a învățat limba română literară folosindu-se de revista populară Albina pe care o primea din România părintele său. Mai pe urmă a căpătat largi cunoștințe despre întreaga viață istorică și culturală a neamului românesc.
În anul 1906-1907 fiind încă elev la Seminar a participat la mișcarea națională luând parte ca colaborator la gazetele Basarabia și Viața Basarabiei unde a tipărit și primele sale poezii. Mai târziu, pe când era la Academia din Chiev a tipărit mai multe articole și versuri în revistele moldovenești din Chișinău: Luminătorul, Cuvânt Moldovenesc, Revista Eparhială și Lucrările Societății Arheologice Basarabene
Alexei Mateevici a terminat Seminarul în anul 1910 și a fost trimis de Sfatul Pedagogic la Academia Teologică din Chiev (Kiev) ca bursier al Statului.
După terminarea Academiei la anul 1914 este numit profesor la Seminarul Teologic din Chișinău și preot la un regiment de rezervă . În decembrie 1915 părăsește Chișinăul cu regimentul său. În iulie 1917 sosește la Chișinău, în concediu, fiind bolnav de tifos gastric iar la 13 august 1917 încetează din viață.

2scriitori

*Material din arhiva revistei Melidonium

Lasă un răspuns