«

»

Lia Ruse – versuri

TOATĂ VIATA
Toamnă dulce,.. tu,.. paşi uşori şi maşina,
Eu şi noaptea,.. pe câmp „răsărit argintiu„…
Se simţea, sub roţi, pământ dur, cenuşiu
Ş-un şir de umbre lungi chiar luna-l arunca.
În momentul tăcut teama -ăstei iubiri-
Da, înfloritoare, ca şi timpul din zi,
Şerpuia „gânduri dragi„ peste zări albăstrii.
Călători chiar deloc, drum cu margini subţiri…
Şi-acel cânt, de plecat, peste inima mea
Aprindea imagini pe iubirea din noi,
Era sete de viaţă, nu mai vream înapoi,
Iar pe cer urmăream, cum dispar, stea cu stea.
Am ajuns într-un dor ne-ntâmplat de frumos,
Ochiul tău prea duios, timpul tău plin de vis,
Ne-am atins într-o toamnă , aşa ne-a fost scris,
Într-un sat neştiut, cu chip armonios…
Am zburat într-un dans , fericiţi, prin livezi
Cu toţi porii din noi am respirat iubire,
În aerul pur am trăit nemurire
Pe un soare molcom cu ferestre-n amiezi…
………………………………………………………………………
Au trecut ani de când ne găsim în popas,
Între timp au venit, lângă noi, doi copii,
Ca-ntr-un joc fermecat, două scâncete vii,
Pe iubirea-n care toată viaţa-am rămas…

LIA RUSE CANADA

Lasă un răspuns