«

»

Ştefan Doru Dăncuş – De ce Mariana Gurza?

MARIANA GURZA coperta

La o primă vedere, s-ar putea spune despre poezia Marianei Gurza că este de un ermetism pe care mulţi cititori nu l-ar înţelege. Deh, e mult mai uşor să priveşti poezia de azi prin prisma textualismului – dar dincolo de aparenta închistare lingvistică explodează versuri neobişnuit de profunde; poate în asta stă şi coeficientul de ermetism pe care nu-l neg, doar îl observ (ca parte, nu ca întreg).
Încerc să definesc global maniera scrisului Marianei Gurza, nu să mă raportez la valenţele unui singur volum, astfel că pot opina: aura profesorală ca primă senzaţie, când îi citeşti poemele aproape că dispare, dacă te laşi purtat de versuri, fără intenţii critice imediate. Ce şi-ar putea dori mai mult un poet, decât să trezească emoţia în potenţialul cititor?, căci trăim într-o lume în care sentimentul este, după tot mai desele păreri, mult mai uşor de generat pe calculator decât trăit pe viu, la intensitatea generată de fiinţa umană. E drept că actualele resurse tehnologice îndepărtează omul de propria sa expresivitate, îndepărtându-l astfel de partea lui artistică – dar tot drept este că poezia contemporană s-a transformat într-un fel de „bun” ce poate fi vândut ori cumpărat precum o roată de maşină, ca să dau un exemplu. Şi-atunci cum să convingi pe cineva că arta este necesară? Tot felul de filme şi informaţii mass media spun lumii că arta se măsoară în cotaţii ale caselor de licitaţii, că e valoros numai ce costă mulţi bani, ignorându-se (voit sau din neştiinţă) rostul ei primordial, acela de a ne răscoli fiinţa în alt sens decât cel material.
Prin poezia sa, Mariana Gurza opune curajos latura spirituală celei materiale, „realizării” facile prin materialul/financiarul acestor timpuri dezaxate. De vom privi şi partea spirituală – depinde doar de noi. De nu, putem spune ca Nietzsche: „Dacă te uiţi adânc în neant, şi neantul se uită la tine”.
Ştefan Doru Dăncuş

Why Mariana Gurza?

At a first glance, it might say about poetry of Mariana Gurza that is of an hermeticism which many readers would not understand. Ay, it’s much easier to look at today poetry through textualism – but beyond of its apparent linguistic seclusion, unusually deep lyrics explode; perhaps this factor is hermetic and you do not deny it, just observe it (as a party, not as a whole).
I try to define global manner of writing of Mariana Gurza, not to refer to the valences of a single volume, so I can opine: aura professorial as a first feeling when you read her poems, the professional aura, as a first feeling, almost disappears if you let yourself be carried away by the lyrics without immediate critical intentions. What would be more liked for a poet than to arouse excitement in the potential reader ?, because we live in a world where the sentiment is, according to increasingly frequent opinion, much easier to be generated by computer than living lively, at intensity generated by human beings. It is true that current technological resources removes man from his own expressiveness, removing it from the side of art – but all right is that contemporary poetry has turned into a kind of „good” that can be sold or bought as a wheel of car , to give an example. And then how to convince someone that art is necessary? All sorts of films and information media tell the world that art is measured in quotes auction houses, it is valuable only costing money, ignoring (willingly or ignorantly) its primarily purpose, that to ransack our being in different meaning than material.
Through her poetry, Mariana Gurza opposes courageously the spiritual side to the material one, to the facile „achievement” by material / financial of this unbalanced time. If we will look also to spiritual part – it depends only on us. If not, we can say like Nietzsche: „If you look deeply into nothingness, also nothingness looks at you.”
Ştefan Doru Dăncuş

Lasă un răspuns