«

»

Adina Dumitrescu – versuri

Adina Dumitrescu

 

cere legea firii

e vremea atât de scurtă
mio fratello că-ţi plânge masa
soaţa şi moaţa pe valea izei
plâng zeii de dorul olimpului
coaja din marginea blidului
bidiviului i se-negreşte
pata din frunte n-ai nici când
trece de puntea suspinelor
albinele îşi pierd mierea
caprinelor şi a florii din tei
se-ntinde costreia în jurul
mesei şi scaunului
n-auzi izvoarele nu vezi
zăvoarele pe cristalele
stâncii muzeului bradului
e vremea atât de scurtă
că uiţi de stejarul din ţebea
uiţi cerul cât e de aproape
uiţi norul culcuşul sorellei
cu spatele gheaţă de ceaţa
curţii vechi priveghi
cărămizii ce poate cădea
colorând apa dâmboviţei
până-n izvor uiţi floarea
păducelului alba oltului
şi a mureşului uiţi bucătura
din învârtita dobrogeană
geana luminii din peştera
lui zalmoxe stai şi-ţi rozi
noxele vecinilor din lipiciul
arinilor săturându-ţi amarul
reînghiţindu-l albăstrindu-te
rogu-te ca-n alţi ani înghite-mă
digeră-mă că spina aduce
pofta plimbării miezului zilei
pe soare te trag de picioare
în sus de pe scaunul rotativ
cu excavatorul cu bena
te răstorn zilei nu vezi că
lumea cade sub greutatea
ideilor s-au dus idele vor pleca
şi pietrele de pe gâtul meu
jocul dominoului în cădere
ai măcar acum încredere-n
soare hai la şcoala verdunului
caliban să priveşti doar în
poveşti spuse cu mâna pe inimă
am visat…mi se spunea…
…da da ai dreptate îţi sunt
frate…

Lasă un răspuns