«

»

Aerostieri români în Războiul pentru Întregirea României


Originile Aerostației militare române încep în anul 1880, atunci când, Ministerul de Război a cumpărat din Franța un balon care a fost utilizat în scopuri militare. În anul 1893, în cadrul Companiei de telegrafie din Regimentul 1 Geniu din București, s-a înființat prima subunitate de aerostație, sub comanda locotenentului Eugen Asachi.
Ulterior, pentru a se specializa în domeniul zborurilor cu balonul, a fost trimis la Paris locotenentul de geniu Ion Gărdescu. La înapoierea în țară, în anul 1904 fiind sprijinit material și de prințul George Valentin Bibescu, locotenentul Ion Gărdescu a cumpărat si adus în țară un balon sferic, pe care l-a numit ,,România”.
Inițial, aerostierii au fost instruiți ca observatori din balon, pentru supravegherea aeriană în folosul trupelor destinate apărării forturilor din jurul Bucurestiului, iar ulterior, pe timpul manevrelor militare ce se vor executa în anii următori, în localitățile Murfatlar și Ghimpați.
În anul1913, s-au cumpărat alte trei baloane-zmeu, secția fiind transformată în prima companie de aerostație militară română, a cărei comandă a fost încredințată căpitanului Fotache Ionescu.

În prima fază a Războiului pentru Întregirea României, observatorii aerieni au supravegheat mișcările trupelor inamicului la Orșova, în Transilvania și în Dobrogea.
La data de 15 august 1916, Aerostația militară română era formată dintr-o companie comandată de căpitanul Ion Iarca, care dispunea de 5 baloane vechi de tip Drachen, având fiecare o capacitate de 630 mc.
După campania militară dezastruoasă din toamna anului 1916, Aerostația militară română se afla la începutul anului 1917, în refacere în orașul Iași. La acea dată, ordinea de bătaie a Corpului de aerostație era următoarea: căpitan Ion Iarca – comandant al corpului, locotenent Traian Petrov – comandantul companlei I, locotenent Gheorghe Vasiliu- comandantul companiei a II-a, locotenent Scarlat Rădulescu- comandantul companiei a III-a, și locotenent Cezar Orășeanu- comandantul companiei a IV-a.
Corpul de Aerostație avea în dotare baloane de fabricație franceză tip Caquot, umplute fiecare cu câte 900 mc. de hidrogen și care aveau o bună stabilitate.
Având un singur observator în nacelă, aceste baloane se ridicau până la 1800 m., iar în situația când în nacelă se aflau doi observatori, se ridicau până la 1200 m. Aceștia erau dotați cu telefon, parașută și pușcă mitralieră. Aerostația română și-a câștigat un renume glorios în timpul bătăliei de la Nămoloasa, atunci când observatorii aerieni au ,,reglat” tirul artileriei de câmp și a artileriei grele.
În luna ianuarie 1918 în subordinea Grupului 3 Aeronautic dislocat pe Aerodromul Militar din Roman se afla și Compania a II-a Aerostație.
De remarcat, este misiunea executată de sublocotenentul Demostene Rally din Compania a II-a Aerostație.
În dimineața zilei de 2 iulie 1917, după ce raportează datele necesare începerii reglajului de artilerie, balonul acestuia este incendiat de către un avion monoplan german de tipul Fokker. După ce adună la repezeală hărțile și tabela de tragere, sublocotenentul Demostene Rally folosește parașuta. Astfel, acesta devine primul ofițer din aviația română care și-a salvat viața sărind cu parașuta.
Aerostația, ca armă nouă în armata română, avea un rol important având în principal misiuni în cercetarea câmpului de luptă și în reglarea tragerilor artileriei de calibru mare. Din păcate, baloanele folosite de armata română, au constituit o țintă facilă pentru aviația și artileria inamicului, datorită în primul rând relativei imobilități a acestora.
În consecință, pierderile au fost importante, într-un interval de doar două săptămâni, între 22 iunie -7 iulie 1917, Compania a II – a Aerostație pierzând două baloane incendiate de aviația inamicului.
Din fericire, cei doi observatori aerostațieri, locotenentul Secărescu Aurel și locotenentul Dan Bădărău s-au salvat cu parașutele. Locotenentul observator Secărescu Aurel avea să rememoreze: ,, Eram cu totul absorbit în scrutarea sectorului inamic, când, deodată, am fost trezit de un bâzâit ce devenea tot mai violent. Imediat a început si răpăiala mitralierelor de la sol si am înțeles că voi fi atacat de către un avion inamic. L-am zărit numai în ultimul moment, pentru ca a apărut din direcția soarelui (deci mai greu de descoperit) si abia de am avut timp a-mi pregăti mitraliera și a trage o rafală. Ajungându-mi la ureche răpăiala mitralierelor inamicului, mi-am dat seama că trage în balon si că acesta, dintr-o clipa în alta, ar putea lua foc. Făra a mai sta pe gânduri am și sărit din nacela și, timp de mai multe secunde, pâna am simtit smucitura provocată de deschiderea parasutei, am trăit o tensiune amețitoare. Ajuns la pământ, am uitat de toate emoțiile”.
Ca și în cazul piloților și observatorilor din avion, începând cu data de 1 iunie 1917, aerostierilor li s-au acordat un brevet special, fiind brevetati 26 ofițeri.
În dimineața zilei de 10 iulie1917 , balonul Companiei a II -a Aerostație a fost atacat de avioanele inamice venite de la Focșani. Locotenentul observator Mihail Mihalcea a rămas în balon, ripostând până la ultimul cartuș. Prin Înalt Decret nr. 1272 din 30 octombrie 1917, viteazul observator aerostier a fost decorat cu ordinul ,,Steaua Romaniei cu spade” in grad de cavaler.
În ziua de 7 septembrie 1917 locotenentul Vițu Mihai, în timp ce se afla in nacela balonului a fost atacat de un avion ,,Fokker” german. Lupta a durat aproape un sfert de oră și viteazul ofițer a reușit să lovească avionul inamic, care s-a prăbușit lângă Focșani.Astfel, ofițerul român a fost primul aerostațier care a reușit performanța să doboare un avion de vânătoare inamic.
Locotenentul Scarlat Rădulescu, comandant al Companiei a III-a Aerostație, a fost citat în Ordinul de zi al Diviziei 7 Infanterie ,,Roman” datorită celor 20 de baterii de artilerie descoperite de către acesta în cadrul misiunilor executate.
Aerostația militară română a avut un rol important în cadrul acțiunilor de luptă executate de armata română în timpul Războiului pentru Întregirea Națională. În pofida riscului foarte mare la care erau expuși, observatorii aerostațieri au petrecut multe ore suspendați cu baloanele, între cer și pământ, pentru a observa situația de pe front.

Sorin Grumuș
Bibliografie:
– Prof. Vasile TUDOR ,, Armata română și patrimonial național” , Editura Centrului Tehnic Editorial al Armatei , București, 2010.
– Revista ,,Modelism” nr.3/1988.
– Prof.Valeriu AVRAM, ,,Zburătorii României Mari”,Editura Alpha MDN,Buzău,2007.
– Facebook, Revista ,,Cer Senin” – 1 iulie 2015.

Lasă un răspuns