«

»

Marin Ifrim – Femeile au nevoie de sâmburii cuvintelor goale

Marin IfrimDeși frumoase, femeile din cărțile lui Cărtărescu nu pot
face rost de un Premiul Nobel. Nu vor morții: Nichita, Sorescu,
Blaga etc. Chiar și Norman Manea, un scriitor foarte notabil.
Pentru că sunt ademenitoare, precum sirenele, din ceara urechilor
Lui Ulise, cel mai simpatic grec al meu, după nepotul Alexandros.
Ademenitoare și nimic mai mult. Ca să știi de ce iubești femeile,
Trebuie să stăpânești mașinăria, ceasornicăria, ingineria tunelelor
Din ochii femeilor de oriunde. Nu poți vorbi despre femei, fie ele
și Cleopatre, frecând menta criticilor literari. Îmi pace cum se
lamentează Cărtărescu, din când în când, de zici că face orgi, nu
orgasme, de o limbă la alta: chino-franco-anglo ș.a.m. nicăieri.
Cea mai tare piatră de pe planetă e inima femeii neiubite, cel mai
Puternic braț neînarmat e tot în prelungirea femeii, în tot ce
Aduce aici, la vedere, după care pleacă precum un somon. Femeile
Nu sunt de nasul unui premiu, oarecare, până la urmă. Femeile
Au nevoie de flori, de săruturi, de mângâieri, de vorbe goale cu
Sâmburi de aur. Nu poți să faci din femei o chestie glorioasă.
E ca și cum i-ai cere unei mame să nu te aducă pe lume
Decât prin avort. Punct și din punct în punct. Fără supărare.
Femeile au nevoie de sâmburii vorbelor goale, de adevăr.

Lasă un răspuns