«

»

Mugurel Pușcaș – versuri

IARNA STELEI POLARE
( lui Bacovia )

Priveşte cum ninge decembre –
La Steaua Polară-i lumină,
Vag, viforu-n uşă ne bate…
Închide-o, iubito, mai bine.

Mugurel Puşcaş

Privesc fascinat felinarul
Ce-mi mistuie focul… Prin tine,
Simt, Steaua Polară doreşte,
Pătrunză în suflet la mine.

O simt…. Visătoare şi rece –
Priviri seci, de astru, mă-ngheaţă ,
Dar… Steaua Polară-i departe,
Nu pot să o mângâi pe faţă.

Ascultă cum ninge-n Bacovia,
Din ochi îmi curg lacrimi de sânge,
Trist, Steaua Polară-mi surâde…
Nu plânge, iubito, nu plânge!…

Vezi… Visul mai lin se destramă
De cum se-nfiripă în mine,
Când noaptea-şi adună oftatul,
Frumoaso, mă-ntorc iar la tine.

Discipoli ai muzei noi suntem,
Poeţi ce găsim mângâiere,
Punând în penel vise, suflet,
Şi sânge, iubito… Şi stele…

( decembrie, 1980, Tg-Mureş )
Mugurel Puşcaş
( vol. ” Rug de stele ” )

Lasă un răspuns