«

»

Tatiana Dabija – versuri

“…nu se vede om în zare
poate oamenii s-au dus
numai urme de sandale –
care le-a purtat Iisus…”

MOARTEA POETULUI
(Mihai Eminescu in memoriam)
Între foi de nuc alături,
Lângă lacrima de ceară

Tatiana Dabija

 

Chinuit se-ntinde arcul
Pe grumazul de vioară…
Lângă foc, la căpătâi,
Unde-i viața fără milă
Ți-a fost dat să ardă-n casă
Lumânarea cea dintâi.
Azi când pleci în zări mai bune
Între foi, de nuc alături,
Unde norii-și țin popasul
La o masă de argint,
Povesti-va atunci struna
Cum se tânguie poetul,
Lacrim-ar cădea-n înaltul
Norilor de mărgărint.
S-a întunecat pământul
Vremea lungă, câtă jale
Scris-an sufletele noastre
Și pe umerii vioarei.
Lângă foc, la căpătâi,
Unde-i viața fără milă
Ți-a fost dat să ardă-n casă
Lumânarea ce dintâi…

ARMONIE
Luna tragică privește
Într-o mută contemplare,
Unde toate au să spună
Nopții păsul său rănit.
Când credința din credință
Naște-alături o lumină
Și durerea din durere
Poate naște un sfârșit.
Lăcrămând adie visul
Singuratice izvoade
Fremătând în agonie
Lucruri simple și compuse.
Întrebări ispititoare
Într-o mută armonie
Răvășesc în amintire
Tot ce-n viață am iubit.
Frunza ramul ce-și desface
Se desprinde de la trup,
Unde toate au să spună
Nopții păsul său rănit.
Când credința din credință
Naște-alături o lumină
Și durerea din durere
Poate naște un sfârșit…

BIBLIOTECA DIN ALEXANDRIA
Îndătinat și nestatornic vântul,
Nestăvilit parcan de sentimente
Ca parodie ne orbește gândul
Înveșnicind faimoasele sonete.
Au ars în flăcări mii de cugetări
Fântâni săpate-n pagini de istorii
În cicluri neștirbite: ierni și veri –
Ne fură timpul în care suntem provizorii.

… chiar dacă
Chiar dacă lacrima se face ghem,
Chiar dacă cu-mprumut iubire nu e,
Chiar dacă dragostea nimic nu iartă,
Fără de ea nici rost în lume nu e.
Chiar dacă în final suntem străini
Şi clipa a trecut în grabă,
Decorul s-a schimbat şi dalbă
E pleata printre amintiri.
Chiar dacă dincolo de noi nu e nimic,
Chiar dacă ploaia printre noi trecu,
Din zborul său căzut iubirea
Că moare nici nu pricepu.

TATUAJUL
Punctez cu-n ac
În tatuaj numele tău
Ca prima – unica iubire
Să aibă-n amintire locul său.
Ascuns e tainicul secret
În schiţa liniilor coapte
Desenul pare-a fi etern,
Până la moarte.
Şi cad amurguri rând,
Pe rând blândeţea lor e alinare,
Dar n-are sens să crezi cu zel
În arătare…

PERINDARE
M-agăț de un pai
Și paiul se frânge
La prima atingere a mea.
M-agăț de un pai
Și paiul sângeră –
Nu pot nimic schimba…
Timpul – pelerin înghețat, cugetă
Înțepenind peisaje în nod,
Crepusculare gândurile șuieră
Săpând grote uriașe în tot.
M-agăț de un pai
Și paiul se frânge
La prima atingere a mea.
M-agăț de un pai
Și paiul sângeră –
Nu pot nimic schimba…

ABSURDITĂȚI

Dau muzica tare –
Timpanele nu rezistă.
Ard vise ca frunze de brad…
Gândurile le arunc în foc –
Vreau să rămână în urma mea
Singurătatea nudă
Pe sticla udă de ploi…
Din cer cad frunze de toamnă
Și lacrimi răsună prin muzici vibrând
Iubesc…
Tăcerile mele să ardă:
În gânduri, în vise, în amintiri,
În frunza ce știe să cadă…

TRISTEŢEA NU ARE ANOTIMP…

Tristețea nu are anotimp –

Sub umbra nopților par toate trecătoare,
Veacurile rămân desfigurate în timp
Și-n calea lor se-mpletesc felinare.

Tristețea nu are anotimp

Când haina ei se-avântă în mișcare,
Se sparg secundele rănite de pământ
De parcă timpul o pune la-ncercare.

Tristețea nu are anotimp –

Din unghiul său statornic te veghează,
Ea mintea parcă-ți capturează
În fiecare margine de gând.

Tristețea nu are anotimp –

Cu gesturi imprudente te mângâie,

Descătușat e timpul inocent

Când totul pare-a fi o nebunie.

Tristețea nu are anotimp…
Și mai pustie ca întotdeauna,
Când sufletul sângerează la vânt
Pe cap îți pune ea din spini cununa.

Tristețea nu are anotimp –

Și-n podul palmei de o lacrimă te sperii,
Se-nchină fruntea spațiului vid

Și pustiit e cugetu-n cădere.

Tristețea nu are anotimp…

…de-aş avea

de-aş avea aripi puternice
şi cuibul pe-o stâncă zidit
maş avânta spre înalturi,

încolo,

cu trupul meu obosit

şi-n largul profund,
iluzoriu

îmi voi găsi refugiu dorit,
şi-mi voi pironi

în rugăciune, atunci, inima
de vânt…

TU, IARTĂ-MĂ

Dacă vreodată mă vei întreba de ce
Pe tine te iubesc doar unul,
Răspunsul meu nu va avea motiv
L-această întrebare să te-ndrume.
Nu ştiu nici eu, de ce anume tu
Şi inima te-a ales pe tine,
Probabil un blestem cu jocul său făcu
În ochiul meu doar tu să fii cu mine.
Oare voi înţelege inima-mi vreodată?
Nici un cuvânt în plus nu spune ea, în zori
Atât de înţeleaptă e şi vinovată –
Când trec prin ea sălbaticii fiori.
Nu va mai fi modalitatea care uită
Motivul disperatelor priviri –
Din clipa care se ascunde
Cu paşii săi prin amintiri.
Tu, iartă-mă, cum multe alte –
Cu zâmbetul schiţat în colţul gurii
Ai şters din maniera sa formală
Veninul care poate să te fure.
Dacă vreodată ai crezut că pot uita –
Cum inima-mi cu ochiul poţi cuprinde,
Îmbrăţişarea care e şi-acum cu mine,
Va fi şi-atunci, când poate vei pleca.
Şi pentru astă clipă sunt a ta,
Tu, iartă-mă de am vre-o vină,
Vor fi şi alte dăţi ce pot schimba
Cuvintele ce-s spuse pentru tine.

SFÂŞIETOR

(IN MEMORIAM MAMEI MELE ANA)

O singură noapte le decide pe toate –

Un pas până la viață, un pas până la moarte.
Nimic n-o să mai fie așa ca înainte,
Căci inima mea niciodată nu minte.

Ce am făcut, ce nu am făcut – probabil contează
Și sufletul meu prin cămări înnoptează

Și nu am putere – se-așterne tristețea
Și patul sfințit e de lacrima feții.

Se simte prezența ei în aer – o rană
De azi înainte orfană-s de mamă
Și nu pot schimba stropul apei ce cade
Mormântul intact – ca o flacără arde.

Și inima mamei – atât de naivă
Credea că mai poate să bată o clipă,
Dar moartea stătea și veghea asfințitul
Ochind locul unde să-nfigă cuțitul.

De azi înainte orfană-s de mamă,
De azi înainte mi-i sufletul rană
Și moartea îi pune pecetea pe mână

Și mama se-nalță în Cer, spre lumină.

Mai arde în noapte candela din tindă
Acum mama e cu toate smerită
Și pare tăcerea să fie ispită

Și mama mea-i mică și viața i-o clipă.

De ce mama mea nu mai are salvare?

De ce văd cum pleacă și nu e scăpare?
Ea viața-a iubit-o și-a vrut să trăiască,

Nici n-a reușit mama să-ncărunțească.

La porțile raiului e sărbătoare –
A venit un creștin cu sufletul mare,
De azi înainte atât de orfană-i

Haina din cui ce-o așteaptă pe mama…

CURRICULUM VITAE

Tatiana DABIJA
Chişinău, REPUBLICA MOLDOVA
Tatiana Dabija, (02.12.1973, Orhei, Republica Moldova). Poetă, publicist, jurist, doctor în drept, lector universitar la Institutul de Relații Internaționale din Moldova.
Studii: Şcoala normală „A. Mateevici” din or. Chişinău; Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Drept, specialitatea „Drept economic”; doctoratul la Academia de Ştiinţe a Moldovei, Institutul de Cercetări Juridice şi Politice. Publică în periodice din Republica Moldova cum ar fi: Micul Prinț, Viitorul Prezent, Glasul Națiunii, săptămânalul Literatura și Arta etc. şi România: revista Plaiuri Trotușene, Revista Internațională STARPRESS, ziarul Actualitatea Buzoiană, Flacăra etc. Aprecieri critice: Ligya Diaconescu, Elena Buica Buni, Teo Cabel, Elena Tamazlâcaru etc. Este prezentă în culegerea Almanah de poezie „La steaua”, vol. II (1993); „Eterna iubire” (1999, Bucureşti) Editează placheta de versuri „Taina sufletului” (Chişinău, 1993); Premiul Concursului de Creaţie Literară „Pasărea Phoenix” din Moldova (1993). Premiul „C.C. Datculescu” al Festivalului Internaţional „Titel Constantinescu” ediţia IV-a Râmnicu Sărat, 2011 – cu publicarea volumul de versuri: „Tăceri suspendate”, premiul III (secțiunea poezie) la Concursul Internaţional de Poezie și proză pentru românii din întreaga lume „STARPRESS 2012”, România. Tot în anul 2012, editează la Chisinău volumul de versuri „TEMPLU RUINAT”; prezentă în Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume, Starpress 2013, ediție bilingvă română – germană şi Românii sunt deştepţi, elevaţi şi talentaţi, Starpress 2013; premiul doi la Concursul Internaţional de poezie şi Proză pentru românii din ntreaga lume, LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ – STARPRESS 2013; prezentă în Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume, Starpress 2014, ediție bilingvă română – italiană şi Românii sunt deştepţi, elevaţi şi talentaţi, Starpress 2014; premiul unu (secțiunea poezie) la Concursul Internaţional de Poezie și proză pentru românii din întreaga lume „STARPRESS 2014”, România. Prezentă în antologia de poezie “ Din lirica femenină a Basarabiei”, volumul III, îngrijită de Virgil Șerbu Cisteiani, Editura Gens Latina, Alba Iulia 2014. Prezentă în antologia de poezie “Limba noastră cea română”, îngrijită de Ligya Diaconescu, STARPRESS 2014. Prezentă în antologia “Iarna scriitorilor”, Editura Olimpias, 2015, România. Prezentă în antologia bilingvă, română-spaniolă a scriitorilor români contemporani din întreaga lume, Editura Olimpias, 2015, România. Editează volumul de versuri bilingv, român-englez “Plasa unei iluzii”, Editura “Print-Caro”, Chișinău, 2015. Editează monografia “Controlul constituționalității legilor”, Editura “Print-Caro”, Chișinău, 2015. Prezentă în antologia “Columna românismului”- 2015.

 

Lasă un răspuns