«

»

Mugurel Pușcaș – poeme de An Nou

 

peisaj din Roman - Mihai Olteanu

ORAŞUL, IARNA

Oraşul doarme-ncremenit în ceaţă,
Se-aud tălăngi curgând pe căi de munţi,
Timid, îmi ninge iarna peste faţă
Cu moşi – Gerilă aspri şi cărunţi.

Mă simt copil stingher la poarta vremii,
Lin, Anul Nou coboară în odaie,
Chipul bunicii stând mereu de veghe,
Îmi odihneşte sufletul – scânteie.

Mă simt copil la poarta veche – a vremii,
Eroul altui timp fremătător,
Cu şapca aruncată pe-o ureche –
Vag, iz de internat şi merişor.

Se-aud tălăngi curgând pe căi de munţi,
Sunt obosit iar iarna mă răsfaţă…
Trecând prin mine ale vieţii punţi,
Oraşul doarme – ncremenit în ceaţă.

ZĂPADĂ DE AN NOU

Zăpadă… Ce multă în cer, tei şi oameni,
Pe uliţi, în inimi, pe hornuri, în morţi…
Zăpada-i idee, menestrel al imaginii,
Zăpada-i colindă, menestrel pe la porţi.

În iarna iubirilor ( taine fugare ),
Iubito, din sufletul Anului Nou,
Îţi fur un sărut – zurgălău, fulg de lacrimă,
Îţi fur veşnicia, iubirea – ecou.

Pământu-i colindă, secundele ore,
Brăduţul e basmul bunicii, iar eu
Mă pierd în lumină… La mulţi ani, Zână bună!
A mea e iubirea, Universul e-al meu.

Zăpadă, ce multă în cer, tei… În oameni?
Zăpada-i iubirea… Zăpadă şi noi…
Zăpada-i brăduţul, vis, anul ce vine,
Noi toţi suntem stele, zăpadă şi flori.

Mugurel Puşcaş
( Liga Scriitorilor din România )
( vol. ” Catarge peste timp „, ed. NICO, 2016 )

Mihai Olteanu

 

 

pictură de artistul plastic romașcan  Mihai Olteanu

Lasă un răspuns