«

»

Scriitorul și publicistul ardelean Octavian C. Tăslăuanu


Combatant în Divizia 7 Infanterie ,,Roman”,  în Războiul pentru Întregirea României

Octavian Codru Tăslăuanu, născut la 1 februarie 1876 în localitatea Bilbor, județul Harghita, a fost un scriitor, publicist și om politic român. Între anii 1884-1889 urmează cursurile şcolii primare din Sânmiclăuş. În 1889 urmează cursurile liceului românesc din Năsăud, pentru ca în anul 1890 să treacă la liceul din Braşov. Între 1898-1902 a urmat cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti.
Alături de alți patrioți și intelectuali ardeleni s-a implicat activ în manifestaţiile de susţinere a memorandiştilor, care erau judecaţi de autorităţile ungare.
În anul 1897 fost încorporat în armata austro-ungară, făcând stagiul militar în Regimentul 87 din Triest, obţinând gradul de sublocotenent în rezervă.
În perioada de timp cât a ocupat postul de secretar la Consulatul General al României de la Budapesta, a colaborat la publicaţia ,,Luceafărul” şi s-a împrietenit cu Octavian Goga. Octavian Tăslăuanu a jucat in epocă, prin poziția importantă deținută la cea mai de seamă revistă de cultură a românilor transilvăneni, un rol de primă mărime in lupta dusă pe tărâm cultural pentru realizarea dezideratului desăvârșirii unității naționale. Acest lucru a fost reflectat și intr-o bună parte în publicistica militantă a anilor de pâna la război și in scrierile literare: ,,Trei luni pe câmpul de război” (19’15), ,,Hora obuzelor” (1916), ,,Sub flamurile naționale” (1935) și ,,Spovedanii”.

În anul 1914 odată cu izbucnirea Primului Război Mondial a fost înrolat ofiţer în armata austro-ungară, şi trimis pe frontul din Galiţia. A dezertat din armata austro-ungară, a trecut în România şi s-a înrolat în corpul voluntarilor ardeleni din armata română.
A fost numit prin Ordinul nr. 321 din 14 octombrie 1916 al Marelui Cartier General, ofițer de informații la comandamentul Diviziei 7 Infanterie ,,Roman”.
La data de 16 februarie/1 martie 1917, datorită pierderilor foarte mari suferite, Divizia 7 Infanterie ,,Roman” a fost înlocuită de pe front de către Divizia 6 Infanterie și trimisă în refacere în raionul Gârșteni-Răcăciuni-Adjud.
Octavian C. Tăslăuanu a lăsat pagini memorabile despre satul Fundu Răcăciuni unde erau cartiruite trupe ale marii unități romașcane:
,,Satul Fundu Răcăciuni, scria el, este așezat pe o vale îngustă și e locuit de ceangăi, care știu românește cu excepția femeilor bătrâne…Stau de vorbă cu sătenii în limba lor și femeile mai slobode la gură, mărturisesc că nu le pasă dacă vor veni ungurii, că s-au săturat de valahi. Delegatul satului care mă însoțește, le face semn să tacă.Totuși nu pot să spun că populația avea o ură față de români.Chiar între ei vorbeau și românește. E o neglijență a statului că nu sunt încă lămuriți asupra originii lor românești.”
La 1 Decembrie 1918, la Marea Unire de la Alba Iulia, a fost ales membru al Marelui Sfat Naţional din Transilvania. În perioada interbelică a îndeplinit funcțiile de ministru al industriei și comerțului (13 martie – 16 noiembrie 1920) și apoi ministru al lucrărilor publice (16 noiembrie 1920 – 1 ianuarie 1921).
Octavian C. Tăslăoanu a încetat din viață la 22 octombrie 1942, la vârsta de 66 de ani, și fost înmormântat la cimitirul Bellu din Bucureşti.
Într-un ultim omagiu, Nichifor Crainic scria în revista Gândirea nr. 9 din noiembrie 1942:
,,A fost una dintre cele mai triste vieţi ale epocei noastre. Numele tinereţei sale rămâne legat de revista Luceafărul din Sibiu, al cărei administrator, redactor responsabil şi animator a fost cât timp această revistă a însemnat un strălucitor moment din literatura ardeleană. (…) Meritul cu totul deosebit al celui dus e însuşi faptul că a gospodărit cea mai frumoasă revistă literară a epocei anterioare Unirii. (…) După răsboiul Unirii celei mari, la care Octavian C. Tăslauanu a participat ca refugiat politic, el a reînviat Luceafărul la Bucureşti. (…) Sărac lipit pământului, a trăit ca o umbră a celui ce a fost peste 20 de ani. (…) A murit cu sufletul doborât şi fără prieteni. Dar, lângă mormântul lui, care închide o tragedie omenească, să ne aducem aminte de frumosul capitol din tinereţe pe care l-a lăsat mişcării noastre literare (…)”
În semn de respect și prețuire, Liceul Teoretic din orașul Toplița, județul Harghita poartă numele marelui patriot ardelean.

Grumuș Sorin

Bibliografie:
– OTU, PETRE, De o vârstă cu independenţa – de la Regimentul 15 ,, Războieni”la Brigada 15 mecanizată ,, Podu Înalt”, Editura Militară, Bucureşti;
– Enciclopedia României;
– Jurnalul.ro 22.10.2012.

Lasă un răspuns