«

»

Despre frumusețea inteligentă: Adriana Trandafir

Din istoria Teatrului ”George Ciprian”

Ce-ți e și cu gusturile care nu se discută. De-a lungul timpului mi-am făcut o părere simplă despre frumusețe. Mă refer la orice fel de frumusețe, începând cu natura și terminând cu arta. Am avut șansa să văd și frumusețea bretonată de mari pictori ai planetei. Am avut acces la tablourile tuturor marilor pictori, prin niște albume de pictură fabuloase aflate în biblioteca de la Casa de Cultură a Sindicatelor. Am trăit între cărți de teatru, între clasici, între picturi fabuloase aproape o treime din cartea mea de muncă, înconjurat, mai ales în ultimii ani, de colegi minunați. M-am simțit la fel de bine ca și atunci când ”valsam” printre zecile de actori de la Teatrul ”George Ciprian” din Buzău, ocupându-mă inclusiv cu baterea gongului, cum ieftin mă ironizează un fost activist de partid comunist. Ce vreau

Adriana Trandafir

să spun, e faptul că, în viața de zi cu zi, repede trecătoare, am avut șansa și posibilitatea să văd , și puterea înțeleg frumusețea în clar, în real, în limitele ochilor minții mele. De exemplu, pe scena teatrului buzoian au trecut zeci de actrițe. Care mai de care mai frumoasă și mai talentată. Mie nu mi-a rămas în sufletul privirii decât Adriana Trandafir. Mi se părea cea mai frumoasă femeie dintre femeile frumoase. Ca să nu mai zic de extraordinarele sale calități profesionale. Își interpreta rolurile cu o conștiinciozitate impresionantă. Pur și simplu o admiram și îmi era tare dragă. I-am sărutat mâna de câteva ori. Cu tot respectul posibil. Uneori timpul se oprește în loc, nu vrea să mai învârtă nici măcar o secundă de ceas. Pentru mine, și acum, după niște ani îndepărtați, Adriana Trandafir e simbolul frumuseții inteligente. Îi pup încă o dată mâna. Cu dorul timpurilor brumate de ceasuri grăbite…

Marin Ifrim

Lasă un răspuns