«

»

La mulți ani, Virgil Răzeșu!


Cunoscut în mediile medicale, științifice, academice, medicul Virgil Răzeșu, doctor în chirurgie, s-a manifestat în timp, dovedindu-și competențele, și în cercurile culturale, mai ales literare ca publicist, traducător, eseist, memorialist și romancier.

S-a născut la Brăila(7.02.1932), unde a urmat cursurileȘcolii Primare Nr. 8 și apoi pe cele ale Liceului„Vasile Alecsandri“ din Galați. A studiat laFacultatea de Medicină din cadrul Institutului de Medicină și Farmacie din Iași (1950-1956). A profesat ca medic de medicină generală (1956-1959), ca medic secundar (1959-1963), ca medic specialist (1963-1979), ca medic primar, șef de secție (1979-2002), efectuând 25.000 operații. A participat la peste 180 de reuniuni de specialitate (ale Academiei Oamenilor de Știință, Sesiunile de comunicări ale Filialei Piatra Neamț a USSM, Reuniunile Chirurgilor din Moldova), la care, în nume propriu și în colaborare, a prezentat peste 200 de lucrări (rapoarte, referate, comunicări științifice). A depus la OSIM, pentru brevetare, invenția „Sistem constructiv
de autoturism anti-încarcerare“, în caz de coliziune frontală. A imaginat un valoros procedeu tehnic chirurgical „Anastomozele digestive prin intubație, pe segmente devascularizate“,care diminuează esențial riscul complicațiilor prin dezunire anastomotică. Din 1979, deține titlul de doctor în științe medicale (chirurgie) obținut cu teza „Traumatismele hepatice“, susținută la Institutul de Medicină și Farmacie din Iași. Este membru al unor organizații profesionale și științifice internaționale (Asociația Franceză de Chirurgie; Asociația
Internaționala de Chirurgie Laparoscopicăși Suturi Mecanice; Societatea Europeană de Chirurgie de Urgență) și din România (Asociația Medicală Română; Uniunea Medicală Balcanică; Uniunea Societăților de Științe Medicale;Societatea Română de Angiologie; Societatea Română de Flebologie; Asociația Chirurgilor din Moldova; Societatea Română de Chirurgie Laparoscopicăși Suturi Mecanice; Fundația Spitalul de Urgență, București; Societatea Română de Chirurgie Bilio-Pancreatică. Este membru al Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din România. A fost distins cu: Premiul III la Festivalul Cântarea României, pentru cartea „Chirurgie generală – probe practice pentru examene și concursuri“;Premiul „Carol Davila“, acordat de AOS, Filiala Constanța;Premiul pentru „Opera Omnia“ acordat de AOS din România, la Gala Premiilor de excelență „MedicaAcademica“, ed. a III-a, 2011. Diplome de Excelență: Diploma „Opera OmniaChirurgica“, Constanța. Are titlul deCetățean de Onoare al Municipiului PiatraNeamț. Alte activități: membru fondator și președinte al Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului, organizator principal (30 ediții)al reuniunilor Asociației Chirurgilor din Moldova, membru în Colegiul de redacție al Revistei „Cercetări experimentale medico-chirurgicale“, Timișoara, secretar și președinte al Uniunii Societăților de Științe Medicale (Filiala Neamț, 1965-2002), președinte al Colegiului Medicilor (Filiala Neamț, 1990-1998), membru corespondent al Academiei de Medicină, Președinte al Asociației Chirurgilor din Moldova, membru fondator și titular al Academiei Oamenilor de Știință din România. După debutul literar, în volum, cu „Spectrul intim“ (1997), cartea care îl va consacra în proza beletristică va fi „Prin vămile vieții“ (2008), care debutează cu un dialog („…ca o pasăre Phoenix“), al autorului cu conștiința sa, care duce cu gândul la Platon („Banchetul“) sau la Dimitrie Cantemir („Divanul sau Gâlceava Înțeleptului cu Lumea sau Giudețul Sufletului cu Trupul“), în fapt, o expunere de motive menite să convingă cititorul că cele ce urmează s-au născut în urma unor chibzuințe pline de rațiune, că sunt făcute la „vremea bilanțurilor și a privirilor înapoi“, autorul fiind conștient că scrierile autobiografice„sunt pândite de multe riscuri“, dar asigurându-ne că în tot ce a inserat în această carte s-a călăuzit după crezul „dacă scrii ceva să fie ca lumea“. Ca specie literară, deși gândul se îndreaptă spre cartea de memorii a lui Nicolae Iorga „O viață de om, așa cum a fost“, noi considerăm că este un roman, în scrierea căruia Virgil Răzeșuși-a respectat propriul crez, propria artă poetică: „literatura este o artă care cere chemare și talent“. Măiestria literară se manifestă în descrierile de natură, de interioare, ale obiceiurilor și ale datinilor prilejuite de marele sărbători de peste an, cu toată splendoarea lor, care-l face să exclame la un moment dat: „ce bucurii simple, câtă frumusețe și armonie a sufletelor“. De menționat mai sunt: dialogul, autoportretul, portretele, unele parcă desprinse din pagini sadoveniene (baciul, ciobanul, pădurarul), prin intermediul cărora se creează atmosfera unor perioade anterioare și de după Al Doilea Război Mondial, apoi disertațiile cu iz filosofic, pe diferite teme, născute dintr-un „puhoi de gânduri“, ca rezultat al meditațiilor sale de-o viață, despre ură și invidie, moarte și veșnicie, copilărie și adolescență, căsnicie, familie, despre rolul cuvântului și al dialogului în relațiile dintre oameni ș. a. Cartea este și un adevărat tratat de psihopedagogie pentru adulți, dar nu unul științific rigid, ci unul subtil care-i strecoară cititorului, pe nesimțite, o seamă de precepte și concepte etice generale și pe profesii, pe un ton colocvial sau cu jovialitatea sfătoasă a unei discuții la „un pahar de vorbă“, presărat cu sintagme de felul „fără glumă“, având rolul, în concepția autorului, de a induce în comportamentul semenilor săi un tonus puternic, o încredere în puterile proprii, în viață: „să nu încrucișăm niciodată brațele a neputință“.

Cartea, în totalitatea ei, este o demonstrație a autorului în susținerea concepției sale despre viață: „Viața nu înseamnă, nu poate să însemne numai bucurii și reușite, este un mozaic infinit de dureri, suferințe și necazuri, printre care se pot strecura și momente de fericire sau bucurie și demonstrează că autorul ei nu este un rătăcit printre condeie și hârtie“, că acum se poate considera ocupantul unui loc, fie el și modest, între prozatori în general și chiar între autorii medici. „Mai departe?“ cum însuși ține să precizeze, „Treaba criticii… Altfel de ce ar mai exista?!“

Acestui roman amplu i-aurmat alte cărți publicate de-a lungul anilor, pe care le prezentăm pentru a completa un tablou vast al activității literare desfășurate de Virgil Răzeșu în timp, întrucât o abordare pe larg a întregii sale opere ar putea face obiectul unui studiu mai larg care nu și-ar justifica prezența în aceste pagini și cu acest prilej.

Volume(selectiv):„Spectrul intim – din viața unui chirurg“, proză scurtă,1997;„Trei bisturie care au revoluționat medicina“, 1997, (în colab. cu ArcadiePercek), proză scurtă;„Nuntă de aur“, proză scurtă și poezie, 2009;„Mictratat de deflorare, carte de căpătâi“, 2009;„Inelul pierdut“, roman, 2012;„Ce ne facem, doamnelor?!“, schițe și nuvele, 2012;„Scriitori din Neamț, antologie“, 2012;„Umbra noastră cea de toate zilele“, carte de atitudine, dosar de securitate(2013); „Glontele cu parfum de crini“, roman(2013);o istorie a „Reuniunilor Chirurgilor din Moldova“(2013); „Domnule Președinte“, roman epistolar(2014); „Mărturii“ (vol. I și II), publicistică(2014); „Vieți paralele“, roman(2015); „Hipocrate și arta scrisului“, antologie sub redacția C. Bogdan, Virgil Răzeșu(2015); „Trandafirul Albastru“, roman(2015).

Traduceri din literatura universală: Pitigrilli, „Bărbatul care caută dragostea“, 2003; J. G. Prod’homme, „Simfoniile lui Beethoven“, 2005; J. G. Prod’homme, „Tinerețea lui Beethoven“, 2005;Max Génève,„Mozart, sunt eu“, 2006; Guillaume Musso, „Și după…“, 2007;Constantin-Virgil Gheorghiu, „Nemuritorii din Agapia“, 2011;„Faraonul“ de BoleslawPrus(2015).

Constantin TOMȘA

Lasă un răspuns