«

»

Tiberiu Tudor – versuri

*

Jarul reclamei taie pereţii,
Ceaţa aprinde aerul dens,
Străzile-mi umplu trecerea vieţii
Cu sentimentul lipsei de sens.

De nicăierea înspre niciunde,
Plin de orgoliu şi blestemat,
Umbletul meu singuratic răspunde
Luciului străzii întunecat.

Orice speranţă e o minciună,
Versul acesta mi-este de-ajuns ─
Lup singuratic urlând la lună
Fără nevoia vreunui răspuns.

Lasă un răspuns