«

»

Teodor Pâcă – Scurtă despărţire

Vă las în valea acestei stinse plângeri,
Orice sfârşit vesteşte-un început,-
Mă duc eu primul, sunt mai priceput,
Să pun din vreme şeile pe îngeri.

Zvântaţi cu zâmbet aripile plânse,
V-aştept la grajdurile de zmarald,-
Nu vă grăbiţi, încă-i amiaz şi cald,
Şi eu v-aştept şi chingile sunt strânse.

Când veţi veni-n amurg sub înserare
Vom călări frumoşi prin elizeu,
În cavalcadă pân-la Dumnezeu,
Descălecând la tronu-i, la picioare.

Ne-om prosterna cu frunţile alese
Pe lespedea de nouri luminată,-
Cel mai voinic din noi va spune: „Tată,
Ţi s-au întors feciorii cu mirese.

Pe unde ne-ai trimis a fost şi bine
A fost şi rău pe drumul străbătut,
Dar tot ce-ai scris să facem am făcut
Şi nu te-a dat niciunul de ruşine.

Acuma ne-am întors cu toţi, -ne iată
Ce altă slujbă ne aşteaptă, Tată ?”

Zvântaţi cu zâmbet aripile plânse,
V-aştept la grajdurile de smarald,-
Nu vă grăbiţi, încă-i amiaz şi cald,
Şi eu v-aştept şi chingile sunt strânse.

Lasă un răspuns