«

»

Mugurel Pușcaș – Ultim festin

Nu întreba nimic… Stai lângă mine…
Tăcerea să ne mângâie în zori,
Privirea mea să răscolească-n tine
Păcate vechi, resentimente noi.

Mugurel Puscas

Nu întreba nimic… Uite cum plouă…
Stropi reci, amorfi, prelinşi pe tâmpla ta,
Răstălmăcesc ale iubirii patimi,
Străină eşti… Nu te mai simt a mea.

Eşti tristă, ştiu… Nu te mai pot atinge
Să-ţi mângâi tâmpla… Veşnicele ploi
Ne vor îndepărta, vetust vor stinge,
Ce-a mai rămas din iarnă, jar, în noi.

E primăvară… Totul se topeşte…
Priveşti cu ochi frenetici, visători,
Înspre-a iubirii noastre tinereţe,
Când te purtam în braţe printre nori.

Vii, trupurile parcă se mai cheamă,
Vor un banal, carnal, ultim festin,
Să amăgim a sufletelor dramă,
Iubindu-ne puţin câte puţin.

Calzi, răbufnind în ţăndări de plăcere
Să ne reamintim de vremuri vechi,
Împreunând peren, lacrimi şi miere,
Uitate-suflete, trupuri-perechi.

( vol. ” Catarge peste timp „, ed.Nico, dec.2016 )

Mugurel Puscas
( Liga Scriitorilor din România, Uniunea Scriitorilor Europeni din Moldova )

Lasă un răspuns