«

»

Dimitrie Grama – dialoguri

Dimitrie Grama…..se apropie
de banca mea pustie
timida ma intreaba.
„nu mai e nimeni
pe aici?
esti singur?”

da, singur
sunt parasit aici
de cineva si
nu mai stiu
de cine
demult sunt singur
am uitat de fapt….

…apoi, rosindu-se la fata
imi spune:
„sunt fecioara
un sot imi caut
o casa
nu cumva sti…?”

nu stiu raspund
cu voce aspra
(tresar, nu-i vocea mea!)
…o lume noua
un soare care ma orbeste
un aer tare si
uite, ma inec
mai bine tac….

… vine si se aseaza
pe banca langa mine
ma ia de mana
tace.

un vant venit
de nu se stie unde
ne mangaie
si fruntile
si pieptul…

acum, din piatra
noi amandoi
privim doar inainte.

Dimitrie, martie 2017

Lasă un răspuns