«

»

Gabriel Stănciulescu – versuri

Încă o stea acolo sus…

Peste nori, acolo sus,
S-a mai înălțat o stea,
Când e soarele-n apus
Îmi zâmbește muza mea.

Ziua, soarele-mi hrănește
Gândul,mintea cu suspine,
Seara, printre nori zărește
Și aștept noaptea ce vine.

Văd o lună plină-n zare,
Muza mea ascunsă-n nori
Stelele din Caru Mare,
Nu mă satur până-n zori.

Nu este stea căzătoare,
Nu sunt șanse să revină,
Aș fi urmărit o boare
Orice dâră de lumină.

Aș fi prins-o strâns în brațe,
Fără s-o mai las să plece,
Clipa-i scurtă, noaptea bate
Și-am în suflet fior rece.

N-are gânduri să-mi aline,
N-are chip de OM lumesc,
Dar privește jos la mine
Fiindca știe c-o iubesc.

SLG – Iunie 2015.

Suntem ai tăi, Doamne!

Suntem ai tăi iubite Domn,
Suntem creația ta Divină,
Suntem brandul, marca OM
Suntem capul ce se-nclină .

Suntem trup din trupul tău,
În credință de Arhiereu,
Te mândrești cu Fiul Tău
Bunul Tată, Dumnezeu.

Toți așteaptăm mântuirea,
Și bătrâni dar și copii,
Și cei care-și poartă crucea
Pedepsiți în pușcării.

Unii-s demni, alții-și doresc,
Dar nu știu ce drum parcurg,
Unii speră, alții trudesc
Să-l vadă pe Demiurg.

Cum să ajungem la lumină?
Cum să-mpărtașim iubirea?
Cum să te-ntâlnim bun Tată?
Cum s-obținem mântuirea?

Suntem cobai de ocazie,
Nu-nțelegem legea-n stat,
Mint cu fast, cu frenezie
Oare-i voie sau păcat?

Vino, Doamne, fă dreptate!
Scapă-ne de falșii frați,
Schimbă tot, dacă se poate,
C-avem hoți și nu jurați.

Fă o lege și aievea,
Schimbă-le la oameni titlul,
În loc de corp pune o stea
Și din lună fă-le chipul.

SLG, Mai 2015.

Aisberg-ul meu

Ești ca un aisberg în mișcare,
Și vremea se-ncălzește rar,
Îți simt răceala și mă doare
Și des privesc în calendar.

Nu știu ce anotimp să aștept,
Eu cred ca iarna ar fi mai bine,
Ar fi mai simplu să accept
Că tremurul nu-i de la tine.

Oricât aș fierbe atmosfera,
Reacția ta nu-i starea pură,
Degeaba încerc să-ți tulbur vrerea
Nu ai simțire pe măsură.

Să-mi fie dat să te iubesc ?
Să strâng la pieptul meu o gheață ?
Prefer un strop de șarm lumesc
Și-un zâmbet dis de dimineață.

Știu, ai calități nebănuite,
Dar nu-s acelea ce-mi doresc,
Și tu nu știi de când tânjesc
După un sărut fierbinte.

E tot ce-aș cere de la tine,
Să îmi declari că mă iubești,
Și-n simpla, recea, rațiune
Să ne retragem ca-n povești.

SLG, Saturn, August 2015.

Poezia vârstei

Pe raza unui gând rebel ,
Un firicel de suflet speră,
Clepsidra timpului din el
Își scurge tainicul mister.

O lacrimă pe obrazul vieții,
Își cere alinarea,
Împarte Doamne timpu-n fracții
Să îi simțim splendoarea.

Sperăm că timpul ne așteaptă,
Să stea în loc e desuet,
Urcăm în grabă câte-o treaptă
Să punem floarea în buchet.

Ne răvășim privind trecutul,
Au fost mai mulți decât vor fi,
Dar anii cenzurează multul ,
plăceri și simple bucurii.

Adăugăm în tolba plină,
Lângă regrete, bucurii
Ușor ne umplem de lumină
Când pun copiii pirostrii.

Ce-a fost Doamne și ce-o fi,
Ne iartă și ne ferește,
Drumul nostru doar Tu-l știi,
Și pe noi ne mântuiește!

SLG – Septembrie 2015.

Lasă un răspuns