«

»

Constantin Enianu – Ideologie şi biologie

Într-o pădure din Europa, există resturi ale unui experiment ciudat din vremea nazismului german. Cercetătorii SS doreau să revitalizeze animale din preistorie, dispărute de mii de ani de pe Pământ. Scopul ? Se considera că noua rasă eugenică nazistă putea să le vâneze în pădurile străvechi europene. Aceasta este o poveste autentică, imortalizată prin imaginile şi relatările unui documentar de televiziune, unde este prezentat modul în care naziştii au vrut să supună Natura prin schimbarea cursului firesc al acesteia.
În iulie 1941, batalionul 322 al Poliţiei naziste de Ordine a început să deporteze mii de oameni din pădurea Białowieża, dintr-o zonă izolată din estul Poloniei. Cine opunea rezistenţă era lichidat. Atrocităţile comise în această pădure au fost consemnate minuţios în jurnalul de război, existent şi astăzi. În el e descris în detaliu soarta populaţiei ţărăneşti din pădurea Białowieża, unde batalionul nazist a ars din temelii 34 de sate şi a expulzat peste 7.000 de persoane. Golirea meticuloasă şi violentă a acestei păduri a fost specială. Ea făcea parte dintr-un proiect nazist.
Pădurea din Białowieża a devenit rezervaţia mareşalului Hermann Gőring, care a fost printre greii celui de al Treilea Reich, adjunctul lui Adolf Hitler şi comandantul Luftwaffe. Aflată în estul Poloniei, pădurea trebuia încorporată în noul Reich, fiind considerată aproape sacră. Aici era pe 1.500 km păraţi o sălbăticie străveche cu specii rare de vânat: lupi, râşi, cerbi, căprioare, zimbri etc., animale considerate de germani că au fost vânate de strămoşii lor arieni cu milenii în urmă. Ei au fost atraşi de sălbăticie foarte mult. Pe vremea Imperiului roman, istoricul Tacit îi descria pe germani drept oamenii pădurilor, o rasă pură ce nu se amestecase cu altele şi nici nu seamănă cu nimeni.
Hermann Gőring a profitat de funcţia de administrator al fondului cinegetic, investind masiv în promovarea vânătorii în rândul germanilor şi la expoziţiile internaţionale de vânătoare. Înainte ca naziştii să preia puterea, dr Lutz Heck, zoolog şi membru al SS, devine asociatul lui Gőring în proiectele viitoare asupra pădurii Białowieża. Familia Heck era cunoscută în domeniul zoologiei. Ei voiau să recreeze specia bourilor dispăruţi şi să le redea din nou sălbăticiei, încântaţi fiind că aceste animale ar fi mai feroce şi mai puternice decât bovinele domestice, iar pentru un vânător ar fi trofeul suprem.
Timp de milenii, bourii au trăit în paralel cu rudele lor domestice, înainte de a dispărea. Taurinele erau considerate de zoologii nazişti ca deţinătoare a cheii genetice necesare readucerii la viaţă a strămoşilor lor uriaşi. Astfel, orice vacă este o fosilă vie a unui animal sălbatic şi feroce care nu mai există de mult timp. Dr Lutz Heck, împreună cu un frate de-al său, au ajuns la concluzia că trebuie să unească într-un singur animal toate caracteristicile bourilor regăsite în rândul diverselor rase de taurine. Apoi, împerecherea lor urma să le elimine trăsăturile domestice. Ideea de bază a fraţilor Heck era clară: reconstituirea dimensiunii şi ferocităţii bourilor străvechi prin încrucişări selective regresive ale taurinelor, recurgând la procesul invers al domesticirii. În loc să selecteze trăsături care le fac mai supuse, mai productive, ei selectau animale mai apropiate „ideologiei“ lor despre bouri prin Europa. Astfel, au găsit tauri sălbatici în Corsica, vite masive în sudul Franţei, în Camargue, tauri de coride de la Sevilla, cât şi rase ungureşti şi scoţiene de munte.
Încercările de a crea rasa perfectă se încadra în ideologia partidului nazist german, care a luat puterea în 1933. Partidul Naţional Socialist al lui Hitler a introdus legi ce defineau diferitele grade de puritate rasială. Gőring, care a sprijinit pe Heck financiar în proiectul de reproducere al animalelor de pădure, îndrăgea puii de animale de pradă. Heck îl aproviziona pe Gőring cu pui de leu, pe care îi ţinea în loc de pisoi. Când creşteau, îi ducea la grădina zoologică. Gőring şi Heck vânau împreună, primul încerca să trăiască legenda lui Siegfried sau mitul cavalerului teuton. El căra cu plăcere suliţe ca să vâneze în pădure.
Reprezentativă pentru nazişti a fost aplicarea aceleiaşi strategii şi în privinţa oamenilor. Olimpiada de la Berlin din 1936 a fost pentru Hitler o demonstraţie a celor puternici. Organizatorii au adus un omagiu frumuseţii corpului german prin defilarea unor exemplare superbe de învingători arieni în lupta pentru viaţă. Cei învinşi, fiind impuri şi bolnavi mental, trebuiau să fie eliminaţi radical.
Proiectul lui Heck asupra bourilor ajunsese într-o etapă critică. Fizic, animalele arătau ca strămoşii lor feroce, dar încă trebuiau hrănite de oameni ca să poată supravieţui în sălbăticie şi să fie acele fiare demne de vânătorii nazişti ca Gőring. După 14 ani, cât durase acest straniu experiment pe seama animalelor, soldat cu un entuziasm al lui Heck, a fost contrazis de localnicii aflaţi în preajma locurilor unde au fost plasate „artificialele animale“, în ceea ce priveşte acomodarea paşnică a acestora. Animalele erau foarte violente şi atacau oamenii.
Curând, germanii au pornit războiul împotriva Poloniei. Conform planului secret dintre Hitler şi Stalin, jumătatea de est a Poloniei a intrat în posesia URSS. Gőring tot nu putea pune mâna pe codrul Białowieża. Însă, războiul i-a deschis lui Lutz Heck alte oportunităţi. Grădinile zoologice ale ţărilor cucerite erau la discreţia lui şi îl puteau ajuta în programul de selecție. A luat animale importante din grădini zoologice din toată Europa. Restul animalelor urmau să fie ucise. În cele din urmă, naziştii au intrat şi în posesia teritoriilor poloneze în care era inclusă şi pădurea Białowieża. Era locul potrivit pentru începerea colonizării germane.
Victoriile militare ale naziştilor nu se limitau la oameni, ci ei se pregăteau pentru cucerirea Naturii. Fruntaşul acestei ideologii era dr Lutz Heck. Heck pretindea că pământurile din est erau degradate din vina locuitorilor nedemni de ele, iar germanii urmau să le readucă la forma originală. Germanii au avut un plan măreţ, să creeze o pădure uriaşă în nord-estul Poloniei, unde nu aveau acces decât germanii. Un nou sponsor pentru proiectul lui Heck a fost Heinrich Himmler.
La câteva zile de la ocuparea Poloniei, Himmler a trimis un comando al morţii, condus de vânătorii lui Gőring, care a început să cureţe pădurea Białowieża de localnici. În decurs de trei ani au fost expulzaţi 20.000 de localnici. Conform jurnalelor de război, sunt consemnate primele masacre ale Holocaustului, conturându-se astfel ceea ce Hitler şi naziştii au numit soluţia finală. Cimitirele rămase, confirmă comunităţile de evrei din pădure. Obsesia naziştilor pentru originile mitice ale strămoşilor lor arieni începea să fie transpusă într-o realitate de coşmar. Heck a mutat animalele de pe domeniul de vânătoare al lui Gőring. Noua rasă înflorea şi se înmulţea. Laboratorul natural al lui Heck a devenit noua Germanie primordială, cu urşi, zimbri şi torpani. Dar, iată că războiul se apropia de sfârşit.
Bombardamentele asupra Berlinului au distrus şi laboratoarele lui Heck. Câteva animale au supravieţuit, dar cele din programul lui Lutz Heck, printre care şi bourii puternici, au dispărut fără urmă, poate devorate de berlinezii şi soldaţii ruşi înfometaţi. Nu se cunoaşte nici astăzi destinul acestor bouri din pădurea Białowieża. Poate că soarta le-a fost pecetluită, ca şi altor bizare creaţii şi proiecte naziste, chiar dacă unele animale de astăzi din aceste locuri naturale par a fi identice cu cele originale.
(Consemnări după „HITLER’S JURASSIC MONSTERS“, NATIONAL GEOGRAPHIC)
Constantin Enianu

Lasă un răspuns