«

»

Mugurel Pușcaș – versuri

IARNĂ PE VECI ( II )

Primăvara moare pe poteci,
Iarna ne învăluie pe veci,
Aripi largi cu ciocuri de cleştar,
Se rotesc pe cer, cerşind cuibar.

Mugurel Puscas

Primăvara moare pe alei,
Plâng în teci aromele de tei,
Ceru-i plumburiu… Peste oraş
Fulgii plutesc, se frâng în lin relaş.

Orizonturi gri, neclare forme,
Adumbresc trăirile-mi diforme,
Dalmaţieni par munţii-n depărtări,
Ciori negre-n frac, înnegurează zări.

Prim anotimp? În veci nu va mai fi…
Doi refugiaţi în aspre sihăstrii,
Suntem noi doi, himeră, cânt şi zbor,
Sub rece fald, în hibernal decor.

Tu, roşu, delicat fir de lalea,
Eu, bard întroienit de vremi şi nea,
Vom hoinări fără de loc sau timp,
Doi călători, în ăst ne-anotimp.

Înlănţuiţi, fierbinţi, la ceas târziu…
Vom resădi în noi, candid şi viu,
Lud ghiocel înfiripat din fulgi,
Cald amalgam de ger cu clipe dulci.

Tablou floral vom ” ninge ” prin poieni,
Topind zăpada veşnicelor ierni,
Cu-amorul nostru, jar de foc nestins,
Doi elegiaci…Cu primăvara-n vis…

( 22.04.2017 )

Mugurel Puscas
( Liga Scriitorilor din România,
Uniunea Scriitorilor Europeni din Moldova )

1 comment

  1. Mariana Barna

    Speram ca versurile dv sa ne aduca mult frumoasa primavara care a venit asa frumos….fiind speriata…., iar de Iarna geroasa ,care si a mai scuturat cojocul in ultimile zvacniri ale Ei…!

Lasă un răspuns