«

»

Radu Moțoc: Roman Vodă – 2017

Întâlnirea tradițională de la Liceul Roman Vodă împlinește anul acesta vârsta de 57 de ani. Nostalgia crește odată cu trecerea timpului.
Cu siguranță că cei care nu mai locuiesc de mult timp în Roman sunt mai nostalgici după locurile copilăriei în acest oraș plin de istorie și morminte ale familiei, prietenilor, colegilor și profesorilor.
La alegerea programului din anul acesta am fost influențat și de punerea în funcție a Liceului de Fete „Sturdza-Cantacuzino”, unde jumătate din colegii noștri de promoție au studiat clasele 8-10. Am încercat să identific colegii veniți de la Liceul de Fete și a fost imposibil, ca dovadă a integrării perfecte în atmosfera Liceului Roman Vodă.
Un alt motiv important la stabilirea programului nostru din 2017 l-a constituit și inaugurarea Bibliotecii „George Radu Melidon”, care funcționează într-o clădire frumos finisată, cu tente florentine, prin acel turn unde sper să urcăm … pe rând cu toții.
Muzeul de istorie este inițiat de profesorul nostru Ionel Teștiban și dezvoltat de prof. V. Ursache, pe care sper să-l capacitez să ne prezinte tainele principalelor piese descoperite de dânsul prin săpături arheologice și puse în valoare de Domnia sa în vitrinele mizeului.
Și Muzeul de Artă găzduiește colecții de pictură remarcabile, care merită a fi văzute. Dacă nu mă înșel, în această clădire a locuit familia Băcanu, unde cu siguranță Viorica ar avea multe motive să-și aducă aminte de locurile unde a copilărit. O să-l rugăm pe Doru Băcanu, fratele Vioricăi, să o determine să vină la această întâlnire… de pomină!!!
În parcul superb al orașului, unde avem fiecare atâtea amintiri, s-a construit un nou Muzeu al Științelor Naturii.
Bobiță, Dumnezeu să-l hodinească!, mă ruga să mergem să-l vizităm, după ce-l apuca nostalgia, când vedea lebedele de pe lac.
Nu putem uita cum de Sf. Paști și de Crăciun, după ce participam la reuniunea dansantă de la Liceul de Fete, mergeam la Episcopie unde ne vedea doamna Popa (Baba), care avea discreția cuvenită să se facă că nu ne vede. Dar această Episcopie este încărcată de multă istorie și merită a fi vizitată. Mai recent, s-a pus în valoare un spațiu alăturat, în care s-a construit o școală sub patronajul Episcopului academician Melchisedec Ștefănescu (1823-1892). Capela superbă, unde este înmormântat Melchisedec, merită a fi vizitată și voi fi onorat să vă povestesc câteva din acțiunile acestui mare ierarh, cu tente culturale.
Deci sunt motive întemeiate să vizităm Romanul anul acesta, care arată superb în comparație cu alte orașe (Galați și Făgăraș unde-mi petrec o parte din viață).
Acum, Vă propun să urmăriți o scurtă istorioară despre fiecare obiectiv amintit înainte, ca să Vă trezesc interesul :
Orașul Roman îl găsim menționat într-un letopiseț în anul 1387, dar și într-un hrisov de danie din 30 martie 1392. Numele orașului a fost preluat de la Roman I Mușat, considerat întemeietorul orașului.
Petru Rareș începe în anul 1542 ridicarea actualei catedrale, care va fi finalizată de Iliaș Rareș în 1550.
În anul 1872, ia naștere Gimnaziul din Roman, Constantin Brăescu este cel care a susținut ca numele colegiului să fie Roman Vodă. Clădirea a fost inaugurată în anul 1899.

I. Liceul teoretic de fete „Sturdza-Cantacuzino” din Roman. Clădirea a fost construită în perioada anilor 1921-1923 și donată romașcanilor de către Maria Sturdza, fiica lui Ion Ghica, măritată cu George Sturdza-Miclăușeni, și de fiica acesteia Ecaterina (1873-1953), măritată cu Șerban Cantacuzino în 1897.
Tot în perioada respectivă s-a construit și locuința directorului în curtea liceului. Clasele erau dispuse la parter, lângă cancelarie. La etaj erau dormitoarele internelor, iar bucătăria, cantina și sala de mese erau în clădirea alăturată. Dorința distinselor donatoare era ca acest liceu să contribuie la luminarea și îndrumarea tinerelor fete pentru a forma o generație de bune românce. Pentru o bună administrare, s-a impus de donatoare înființarea unei epitropii, care să poarte numele de Epitropia Fundației Maria Sturdza și Ecaterina Cantacuzino. Din această Epitropie trebuia să facă parte cinci membri: un reprezentant din familia Sturdza-Cantacuzino, P.S.S. Episcopul de Roman, președintele Tribunalului de Roman și doi edili din orașul Roman.
În anul 1959, liceul este desființat abuziv și clădirea este folosită pentru o școală generală cu nr. 7, care a funcționat în perioada 1959-1966.

II. Muzeul de Artă din Roman s-a înființat în anul 1957, ca o secție a Muzeului de Istorie din Roman. În anul 1968, această secție primește un sediu într-o clădire de patrimoniu construită în stil neoclasic pe strada Mihail Eminescu nr. 3. Inițial, această clădire a fost locuită de doctorul Pandele Grigorescu, fostul primar de Roman în perioada 1884-1886. Începând cu anul 1922, clădirea a intrat în posesia avocatului Constantin Roiu (1873-1944), care a fost deputat în Parlamentul României. După 1944, a fost utilizată ca notariat, chestură, școală de fete și locuință.
Această frumoasă clădire a devenit în anul 1978 sediul Muzeului de Artă din Roman, după ce a fost reabilitată. La inaugurarea muzeului, au fost expuse tablourile pictate de Emanoil Bardasare (1850-1935), nepotul lui Gh. Panaitenu-Bardasare, care a înființat la Iași, Muzeul de Artă.
Patrimoniul acestui muzeu s-a format în special prin donații de la colecționari și artiști plastici. Printre aceste donații semnalăm câteva:
– Donația (1983) arh. Marcel Locar (1902-1983), care cuprinde 30 de lucrări de artă, semnate de 17 artiști plastici.
– Donația (1981-1982) soților Mia și Leonida Moțatu Steurer, care cuprinde 61 de lucrări.
Dar trebuie să amintesc și de lucrarea lui Epaminonda Bucevschi, care îl reprezintă pe Ștefan cel Mare fără barbă, la comanda lui Melchisedec.

III. Muzeul de istorie din Roman
La 1 septembrie 2017, se împlinesc 60 de ani de la înființarea Muzeului de Istorie din Roman. Inițial avea un patrimoniu modest de numai 8 piese din bronz descoperite la Doljești. În momentul de față, deține 150.000 de piese din toate epocile istorice.
Corpul principal al Muzeului de Istorie din Roman se află într-o clădire cunoscută ca Palatul Negruzzi, care se remarcă printr-o arhitectură de stil baroc, cu interioare pictate și decorate de Ludwig Branner (1884).
Clădirea deține 15 săli, dintre care 8 se găsesc la parter. Colecția de arheologie din epoca preistorică, epoca geto-dacică, perioada dacilor și perioada de formare a poporului român este expusă în sălile de la parter. La etaj sunt prezentate piesele descoperite în Situl arheologic de la Brad – un exponat de excepție. În restul sălilor sunt expuse diverse obiecte din Evul mediu și epoca modernă. Un interes deosebit îl constituie piesele descoperite în Cetatea Mușatină și a Noii Cetăți a Romanului (sec. XIV-XV) și de la Cimitirul medieval din Săbăoani – Neamț (XVI-XVII).
Nu știu ce exponate sunt în corpul Casei dr. Folcoianu (Culiță), care aparține acestui muzeu.

IV. Muzeul de Științele Naturii din Roman a fost înființat în anul 1962, prin grija regretatului muzeograf Constantin Tărăbuță.
Sediul inițial a fost pe str. Alexandru cel Bun la nr. 5, unde era și o porțiune de 5 hectare de teren, destinat grădinii zoologice și botanice.
În această locație muzeul a funcționat până în anul 1997, după care a fost mutat pe strada Ștefan cel Mare la nr. 244 A, într-o clădire care a aparținut familiei Costache Morțun, fost primar de Roman.
Începând cu anul 2011, Muzeul de Științele Naturii din Roman a primit o nouă locație amplasată în superbul parc al orașului Roman.

V. Biblioteca „George Radu Melidon” din Roman este funcțională de puțin timp și este găzduită într-o superbă clădire, care a fost construită de negustorul Vasile Ioachim în anul 1864. Poate fi considerară ca un monument arhitectonic unic în România. Toate finisajele și decorațiunile au fost efectuate de meșteri venețieni, care au lăsat frumoase amprente pe fronton, colonade, statui, veranda cu glasvand și mai ales pe turnul florentin.
În anul 1900, casa a fost cumpărată de primărie și folosită ca sediu pentru instituții publice, printre care și Secția financiară. După cutremurele din 1977 și 1986, clădirea a suferit mari distrugeri. Lucrările de reabilitare au început în anul 2012, fiind efectuate de un specialist sufletist, cu un bun renume în zonă, Eugen Borș.
În clădire s-au găsit fragmente de ceramică decorativă, cu care s-au restaurat cei doi lei de la intrare. Săpăturile efectuate în curtea interioară au scos la iveală monede medievale emise în perioada lui Petru Mușat (1391), monede grecești și turcești din sec. al XV-lea.

VI. Capela și bustul Episcopului Melchisedec, merită a fi vizitate

VII. Iarmarocul din Roman are o vechime de 164 de ani. După o veche tradiție, iarmarocul se deschidea în fiecare an cu două săptămâni înainte de 6 august și a avut strălucirea lui maximă de ziua „Schimbării la Față” .
Prin amploare și numărul de participanți, iarmarocul din Roman era întrecut doar de cel de la Fălticeni.
Ne putem aduce aminte cu plăcere de clipele petrecute alături de părinți la aceste iarmaroace, motiv pentru care propun să ne întâlnim în zilele de desfășurare la Roman a iarmarocului, 3-4 august, pentru a evita aglomerarea din ziua de 6 august.

VIII. Amintirile vechiului Roman al copilăriei noastre sunt frumos redate de Antoaneta Ralian, o excelentă traducătoare, care a copilărit la Roman:
– Strada Ștefan cel Mare era denumită Strada Mare.
– Erau două cinematografe: Modern, unde se ridica ecranul, și Trianon
– Erau două librării și două farmacii
– Proprietarul galanteriei era domnul Ruleta
– Proprietarii fierăriei La marca țării erau domnul Marcațări și fiul lui Ițica
– Singurul negustor cu nume de om era domnul Blecher, proprietarul unui mirific magazin de porțelanuri și cristale. Fiul lui era un excelent scriitor dar țintuit de o boală cruntă la pat.
– Liceul de fete se impunea printr-o disciplină severă care friza patologicul. Soțul directoarei (o foarte bună profesoară de limba română) se îndrăgostise și fugise cu o elevă din clasa a opta. Drept pentru care soția părăsită ura și se răzbuna pe toate fetele tinere. ,,Eram obligate să purtăm permanent, chiar și vara în vacanță, sinistra noastră uniformă: pălării negre înfipte de la ceafă până la sprâncene, rochii gri cu șorț negru pe deasupra, ciorapi lungi, negri, pantofi negri. Arătam ca un cârd de ciori. Nu aveam voie, nici în vacanță, să mergem pe stradă neînsoțite de părinți.’’
– Luna august era luna iarmarocului. Pe un teren viran se instalau zeci de corturi, scrâncioburi, caruseluri, restaurante cu grătar, lăutari, circuri, clovni, pitici, femei cu barbă, roata norocului, trageri la tir, obezi de două sute de kilograme, ghicitori, ciocane pentru încercarea puterii, dansatoare din buric, muzici cacofonice suprapuse, bazaruri, Orient cât cuprinde.

Cred că am trezit suficiente amintiri ca să ne revedem pe 3-4 august în dulșele târg al Romanului, unde ne scăldam până la glezne în limpedea și curgătoarea Moldovă.
Voi reveni cu amănunte referitoare la program pe ore și traseu, după ce voi primi mesajele voastre de confirmare.

Cu plecăciuni moldo-romașcane

Radu Moțoc, 9 martie 2017

Lasă un răspuns