«

»

Milena-Andreea Tanasă: poesis

Milena Andreea Tanasa

Leacul

Taci!
Nu-mi rupe liniştea!
Nu-mi strica răsăritul!
Nici priveliştea!
Mă opresc
Mă rup de tot.
Îl privesc direct în ochi, răsărit!
A bientot!
Soarele-i nimic
El mă priveşte în suflet
Zâmbetul lui e răsărit
Îmi este leac de urlet.

Pată pe suflet

Uită-te la mâinile mele.
Sunt murdare.
Sunt murdare de speranţe şi vise.
Iubiri nezise, gânduri nescrise.
Ochii mei sunt pătaţi de stele,
Iar gura mea de minciuni frumoase.
Cine sunt?
Oare mai sunt?

Linişte

O dimineaţă, noi doi şi linişte
O cafea caldă, o casă goală
Mă uit în jur, eşti singura mea privelişte
Te privesc, te strig cu ochii
Tot cu ochii îmi răspunzi
Linişte, priviri şi suflet.
E linişte, te strigă sufletu-mi
Sufletul tău mă strigă
Mă săruţi, ne privim şi-i linişte.

Salonul de literatură Junimea, seria a -V-a, şedinţa nr. 12/ feb, 2017

Lasă un răspuns