«

»

Milena-Andreea Tanasă: poesis

Milena Andreea Tanasa

Poem despre fericire

Fericirea mea constă într-un zâmbet
Unul păgân, copilăresc
Fericirea mea constă într-un zâmbet.
Zâmbet, singurul poem pe care nu îl mai citesc
Fericirea mea constă într-o persoană
Una înaltă, cu ochi tăcuţi Blânzi Flămânzi
Fericirea mea constă într-un suflet
Unul energic, admirabil
Fericirea mea constă într-un suflet
Unul energic, admirabil Timid Palid
Fericirea mea constă în el
Acest el admirabil Tăcut Păgân.
Suflet plăpând.

Câteodată

Câteodată
Când simţi că nu mai poţi
Nu mai rezişti,
Caută o cafea
o chelneriţă
Bună de vorbă
Înţelegătoare
Câteodată
Când simţi că nu mai poţi
Nu mai reziști,
Caută-n singurătate
O faleză
Bună de umblat
Şi ţipă tare
Câteodată
Când simţi că nu mai poţi
Nu mai reziști,
Caută-mă pe mine
Bună de ascultător,
Te voi iubi, descarcă-te.

O canapea şi noi

În liniştea după-amiezii
Noi stăm îmbrăţişaţi
Eu citesc o carte
Iar tu taci.
Aceeaşi monotonă canapea
Un gând de o idilă
Tu citeşti în ochii-mi iar eu tac.

Toamnă

Toamnă, plouă
Suflet amărât
Zilele-s nouă
De când n-ai mai venit
Şi mie urât
Toamnă, plouă
Emoţie-n război
Lunile-s două
De când nu mai suntem noi
Suflet, noroi.

– Salonul de literatură Junimea, seria V-a, şedinţa nr. 12, 2017

Lasă un răspuns