«

»

Liliana STOIAN – Joc De Doi (Poeme)

STOIAN Liliana 2c

JOC DE DOI

Mi-e dor de tine
şi-am alergat la mare
sã prind nisipul rece
o caldã sãrutare
a valului ce-n spumã
se sparge printre stânci
ratãcitoare umbre
în nopţile adânci

Mi-e dor de vocea tandrã
a şoaptei tale sfinte
ce lumea o descântã
şi vezi printre morminte
cum viaţa se deşteaptã
în clipa cea divinã
la rechemarea sfântã
nãscutã din luminã

Mi-e dor de privirea
cu care mã învãlui
când mã ating de tine
şi vreau sã mã destãinui
iar urmele tãcerii
se lasã peste noi
pe ochii plini de vise
peste un joc în doi.

AM VRUT

Încerc sã scriu despre tine
Şi gândul aleargã peste ani
Când amintiri se destramã alene
Şi paşii se-mbinã fugari

În vremuri demult ancorate
Te zãresc ca prin vis rãsãrind
Din amurgul ce cântã şi şoapte
Se-aud tot mai des suspinând.

Te-am lãsat în urmã tãcutã
Nu ai plâns, nu ai râs
Doar privirea aşterne o umbrã
Pe fereastã schiţând un surâs.

Mã poartã demult remuşcarea
Cã plecând am uitat sã mai vin
Acolo unde se naşte chemarea
Unui pãrinte cu chipul divin

Azi însã mã-ntorc iar la tine
De departe te vãd în amurg
Mã cobor la mâna întinsã
M-aplec în tainã şi o sãrut.

Ridicând privirea alene
Te-am zãrit o clipã visând
Şi chemarea divinã se-aşterne
Pe sufletul tandru vibrând.

Am vrut sã scriu despre tine
Cuvinte nu am sã descriu
Ochi calzi şi plini de iubire
În care eternul se mistuie viu.

TRECĂTORI PE PĂMÂNT

Trecãtori pe pãmânt
Poposim doar o clipã
In amurg se ridicã
Petale de-argint
Şi ploaia de raze
Lumineazã sublim
Altarul de stele
Cu chipul divin.

Trecãtori pe pãmânt
Ne rãmâne o clipã
Sã mai dãm din aripã
Inãlţaţi în cuvânt
Şi lumini de speranţe
Se aprind la hotar
Nu e zi, nu e noapte,
Doar un cântec fugar.

Trecãtori pe pãmânt
Ne trezim doar o clipã
Gând uitat se-nfiripã
Aşteptând un rãspuns
Şi chemarea divinã
Se aşterne pe ape
Legãnare de şoapte
Curcubeu în apus.

Trecãtori pe pãmânt
Mã adun într-o clipã
Şi a vieţii misivã
O aştern la altar
Când albastrul de stele
Mã-nconjoarã sublim
Întind mâna spre tine
Mã cobor, mã închin.

Trecãtori pe pãmânt
Mã trezesc într-o clipã
Şi aştept în tãcere
În zori se ridicã
A lumii cântare
Spre luminã, spre cer,
Spre ziua ce vine
Şi-n care mai sper.


Adelaide, 29 mai 2017

Liliana STOIAN, născută la 6 iulie 1961 în oraşul Rădăuţi, judeţul Suceava. Stabilită din 1994 la Adelaide, în Australia de Sud. A început să scrie poezii încă din timpul liceului şi a participat la olimpiadele de limbă şi literatură română ajungând până la faza pe ţară. După absolvirea liceului a urmat studiile la universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Facultatea de Biologie-Geografie-Geologie. Cariera profesională în domeniul geologiei şi palinologiei a continuat-o până la momentul actual cu articole şi rapoarte tehnice publicate în reviste de specialitate din România şi Australia. A revenit la poezie ceva mai târziu, după ce a emigrat în Australia. La început a fost o perioadă de acomodare la viaţa şi cultura australiană, dar rădăcinile româneşti, dorul de casă, nostalgia amintirilor frumoase din România… au contribuit la revenirea la poezie şi la scris. Recent a inceput să publice în revista „ARIPI Româneşti”, revistă redactată de Asociaţia Comunităţii Româneşti din Adelaide. Publică poezie în mai multe reviste de limbă română din jurul lumii: „Prolitera” (Germania), „Aşii Români” (Germania), Confluenţe Literare (Bucureşti), Singur (Târgovişte), ş.a. Predă limba română la şcoala etnică română din Adelaide. (George Roca, Rexlibris Media Group)

Lasă un răspuns