«

»

Mugurel Pușcaș – POEME ALE COPILĂRIEI…

chip de copil

COPILĂRIE

Privesc umbra uitării cum se-ntinde
Peste un timp angelic… Din trecut
Un val de nostalgie mă cuprinde,
Copilărie dragă, te-am pierdut.

Anii se duc în goana lor nebună,
Lut… Amintiri rămân în urma lor…
Copilărie te păstrăm în inimi,
Lumina lumii, sfântă tuturor.

Imagini vechi cu satul, dascăli, preoţi,
( Fantasme vii, poveţe mă-nsoţesc )
Bunicii mei sau mama… Dulce abur…
Veghează Calea, protejând ceresc.

Stii, uneori te chem din vremi trecute,
Te retrăiesc şi te iubesc mai mult,
Fecioară blândă-a sufletului dalb,
Tu? Veşnic rai, din vremuri de demult.

BUNICA

Dor mi-e de tine, bunico,
De liniştea, tihna din vremi…
Adie busuioc, har, blândeţe,
Spre vremuri trecute mă chemi.

Dor mi-e de prispa-nserăriii,
De joc, basm sau verile vii,
Dorm în pat bătrânesc, iar salteaua-i
Albitură cu fân, stele mii.

Mi-ai vegheat paşii, drumul şi visul…
Grij-avut-ai în nopţi reci de rai,
Îmi scoteam picioruşele-afară,
Cu duioase mişcări mă-nveleai.

M-apărai de tătuca sau mama,
Când dojana prea aspră era,
Tare dor mi-e de tine, bunico,
Să te-ntorci pentru-o clipă, n-ai vrea?

*******
Pe Dumnezeu să Îl aduci cu tine,
Doar tu întreaga viaţă ai fost cu El,
Să-mi spună Domnul ce e rău, ce-i bine,
Să stăm la sfat noi trei, pe-un prag de cer.

Apoi pleca-vom înţelepţi de mână,
Eu şi cu dumneata… Lin, Cel Divin
O să ne-ndrume paşii în lumină…
Copilăria mea, sfios mă-nchin!

Mugurel Puscas
( Liga Scriitorilor din România,
Uniunea Scriitorilor Europeni din Moldova )

Lasă un răspuns