«

»

Generalul de brigadă (ret.) Constantin I. Bucur, combatant în Regimentul 12 Călărași Roman în cel de-Al Doilea Război Mondial


Constantin I. Bucur, născut la data de 19 martie 1923 în comuna Racova, județul Bacău, este profesor universitar român, veteran al celui de-Al Doilea Război Mondial. A absolvit Liceul Militar din Craiova și Școala Militară de Ofițeri de Cavalerie de la Târgoviște.
Cercetător în domeniul medicinei sportive, scriitor, autor a peste 150 de lucrări de specialitate și a numeroase manuale din domeniul pedagogiei kinetoterapiei sportive, este membru titular al Academiei Româno-Americane din S.U.A. Este primul român căruia i s-a acordat titlul academic de doctor în educație fizică la ,,Universite Libre de Bruxelles” în anul 1968.
În perioada celui de-Al Doilea Mondial a fost combatant cu gradul de sublocotenent în Regimentul 12 Călărași Roman.
Regimentul 12 Călărași a fost înființat în Garnizoana Roman în anul 1882 și avea în compunere șase escadroane: trei escadroane la Roman, unul la Suceava și două escadroane la Piatra Neamț. La data înființării, Regimentul 12 Călărași era subordonat Brigăzii de călărași a Corpului IV. Armată, care avea reședința la Iași.
Desființat în anul 1914, a fos reînființat la Roman în anul 1931, prin transformarea Divizionului 4 Tren. Regimentul 12 Călărași a fost singura unitate combatantă din Garnizoana Roman care a participat la ambele campanii militare, din Est și din Vest, în cel de-Al Doilea Război Mondial.

Regimentul 12 Călărași Roman aflat sub comanda colonelului Guma Nicolae, a primit ordin să se deplaseze spre Ștefănești, pe malul râului Prut, cu misiunea de a constitui un cap de pod necesar organizării unui front de rezistență.
În ziua de 19 martie 1944, Regimentul 12 Călărași Roman având în componență trei escadroane de săbieri şi un escadron de armament greu cu circa 800 de luptători,
a început deplasarea pe o ploaie deasă spre Drochia-Ștefănești, traversând inițial podul de la Ataki – Moghilev.
Veteranul de război, general în retragere Constantin I. Bucur, pe front sublocotenent, rememorează dramatismul șarjei de la Drochia:
,,În ziua de 19 martie 1944 la trecerea peste podul de la Moghilev, colonelul Gumă a primit un ordin de urgentare a sosirii la Ștefănești. Ca urmare, în seara de 20 martie 1944, fără a mai cartirui la Ataki, pe o noapte foarte întunecată și pe un drum desfundat de ploi, grupurile s-au angajat spre satul Drochia, urmând ca de acolo să se îndrepte spre Ștefănești…Sovieticii lansaseră însă un desant aerian, care ocupa satul Drochia de pe drumul pe care se scurgeau coloanele noastre. Din cauza stării drumului, mașina comandantului, neputând acționa prin propriul motor, era tractată de cai, ca un veritabil furgon. La apropierea coloanei românești sovieticii au deschis focul, doborând caii ce tractau mașina și furgonarii de la capul cailor, o rafală ucigând și șoferul care se afla la volanul mașinii.. Când se va auzi trompetul regimentului că sună SARJA şi semnalul unei rachete cu trei stele verzi toţi călăreţii se vor ridica în scări şi vom porni la atac”. Semnalul a fost dat şi comandantul a strigat:
„- Escadron! Sabia afară……….”
„- Izbândă sau moarte! Înainte, la atac …..”
Un urlet neomenesc a ţâşnit din toate piepturile acelor bărbaţi.
– Uraaaaa! Uraaaaaa! …….
Strigătul a fost preluat instantaneu şi de escadroanele 2 şi 7.
„Nici nu ştiu când am trecut de prima linie rusească, hăcuind cu săbiile în stânga şi-n dreapta, unde nimeream, peste capete, peste braţe, peste umeri”.
„Vârtejul de săbii şi urletul călăreţilor s-au prăbuşit peste bolşevici încât unii nici n-au apucat să tragă vreun foc de armă speriaţi de „stafia morţii, de acel vuiet grozav, sălbatic” la care nu se aşteptau”.
„Am, trecut ca vântul şi peste cel de-al doilea şanţ şi în aceeaşi goană nebună, acel roi uriaş de cai şi călăreţi trecând peste ogoare, peste pâraie şi tufişuri ne-am îndreptat spre Răşcani”.
În șarja de la Drochia lângă cantonul de cale ferată Bălţi-Târnova, aproape de Răşcani din Bucovina de Nord, alături de alți eroi din din Regimentul 12 Călărași a căzut și eroul caporal (postmortem) Voinea Dumitru din comuna Răuceștii de Jos, județul Bacău, care făcea parte din Grupul 54 Cercetare – Escadronul 1 călăreţi săbieri.
După această acțiune de luptă apreciată și de către generalul Rozin Gheorghe comandantul Corpului 7 Armată, Regimentul 12 Călărași Roman după trei zile de refacere, a fost amplasat la nord de Iași, unde va participa alături de Divizia 5 Cavalerie la celebra ,,bătălie a Iașilor” având punctul de comandă în localitatea Șerbălțeni

În cel de-Al Doilea Război Mondial, cazarma Regimentului 12 Călărași Roman a fost dislocată în localul în care își desfășoară activitatea în zilele noastre Colegiul Tehnic ,,Miron Costin”.
Profesorul A.M. Ciobanu, personalitate culturală marcantă, cetățean de onoare al orașului Roman, rememorează:
,,… locul copilăriei mele a fost undeva unde, când a venit faimoasa armată sovietică , nu a avut curaj să intre în fundătura aceea. Așa era-îmblănită, împodobită cu copaci: Fundătura Tudor Vladimirescu. Ea se numea la origine Fundătura 12 Călărași, iar vis- a-vis era Regimentul 12 Călărași, faimosul regiment care s-a decimat tot în război.”
La data de 20 august 1947 a fost desființată și Divizia 1 Cavalerie, moștenitoarea unor strălucite tradiții de luptă datând din perioada Primului și celui de-Al DoileaRăzboi Mondial. Regimentul 2 Roșiori ,,Prunaru” a intrat în subordinea Regiunii a 4 –a Militare Iași și a fost dislocat la Bârlad, contopind și desființând în cadrul său, Regimentul 12 Călărași ,,Roman”.

Sorin Grumuș

Bibliografie:
– Centrul de Studii și Păstrare al Arhivelor Militare, Pitești
– MARIN,General de brigadă, GHEORGHE,ș.a.,Istoria Cavaleriei Române,Editura Academiei de Înalte Studii Militare,București,1998
– www. Ordersandmedals.ro

1 comment

  1. andrei banescu

    frumoasa initiativa. caut date despre cpt Stoianov Wladimir cavalerist in regimentul 12 calarasi. Va multumesc

Lasă un răspuns