«

»

Mugurel Pușcaș – Sânzienele

Sanzienele

Sânzienele-ncing hora vieţii în noapte,
Porumbei de lumină evanghelii dospesc,
Amalgam viaţă-moarte, duhuri, strigăt sau şoapte,
Împletind rai, adâncuri, sub toiagul Ceresc.

Fete mândre, în ii, hăulesc dor pe câmpuri,
Trupuri vii, încărcate cu flori mii şi zenit,
Lin, sub pernă îşi pun, seara, visul şi cântul,
Sacrosanta iubire, ipotetic ursit.

Culmi de dealuri celeste, focuri ard sclipitoare,
Tainic, sunet de bucium în mirifice zori,
Duhul Sfânt se coboară sărutând gând şi zare,
Omul-lut, dans, candoarea din corola de flori.

Sânziene-n coroane se-aruncă pe casă,
Sub suflare de vifor coroniţele cad,
A vieţii cunună pare grea… Mă apasă…
Este ţigla prea udă, sub verzi lacrimi de jad.

Larg, se tânguie clopote-n vechea biserică,
Surâd cald Sânziene creionate pe cer,
O icoană a mamei, lăcrimând ostenită,
De demult, poposită-i pe prag rece, de ger.

Blând, bunicii-mi zâmbesc pe poteci efemere,
Amintiri vechi, în vară, răscolesc, dor şi ard,
Umbre vagi îmi îndrumă ale vieţii himere,
Pasul tainic spre mâine, alb, curat, fără fard.

Jos, în sat pregătite-s în corliţe seceri,
Spic în pârg prisoseşte, lud, ţăranu-i avid,
Veci, pecetea nefiinţei n-o doresc, n-oi ierta-o,
Mi-a lăsat amintirea, ipoteticul vid.

Plâng duios Sânziene când iubit le e trupul,
Pe la streşini de case sau pe pajişti de dor,
Eu păşesc mai departe, sărut tainic o cruce,
Paşnic, viaţa revine… Vis floral, rug, decor.

( din volumul în lucru ” Călătorul ” )

Mugurel Puscas
( Liga Scriitorilor din România,
Uniunea Scriitorilor Europeni din Moldova )

Lasă un răspuns