«

»

Veronica Balaj: Poezia , un fel de-a onora limba maternă

 

Vero Balaj

Se ştie că, lectura se deprinde prin educaţie, iar preferinţa pentru cartea tipărită mai mult decât pentru o carte transpusă electronic, sunt detalii care astăzi nu mai miră pe nimeni. Desigur, a opta pentru ambele variante de-a cunoaşte un scriitor sau o lume literară, de-a te perfecţiona sau a te exprimă cu propriul tău talent, nu strică, dimpotrivă adaugă mult la conturarea stilului, atitudinii de viaţă a unei persoane. În acest sens, m-aş referi la o familie, mama şi fiica, originare din Timişoara dar care, acum s-au acomodat şi au asimilat şi cultură canadiană pe lângă cea moştenită, alegând să trăiască în Montreal unde locuiesc de ani buni: este vorba de doamna Melania Rusu Caragioiu şi fiica să, Alexandrina Caragioiu, o distinsă juristă. Înafara faptului că toţi cei care au avut curajul să ia viaţa de la capăt, să se acomodeze într-un alt context socio-cultural, merită admiraţie şi că s-au dovedit a fi persoane puternice, mai de admirat este dacă, au reuşit să se impună, să iasă în evidenţă, nu să rămână la nivelul unei existente obişnuite. Au adus acel plus de care vorbeam şi care….adeseori se răsfrânge benefic şi asupra imaginii de naţionalitate şi emblemă spirituală românească. Fără îndoială sunt trepte şi trepte şi aici. Rămânem însă la ideea că anumite persoane au reuşit să marcheze frumos locul de unde vin. Ţara căreia-i aparţin. Doamnele despre care aş vrea să scriu câteva cuvinte susţin ideea de gratulare pentru ceea ce au reuşit să realizeze mai ales în numele limbii materne.Limba română exersată în poezie , în diferite alte scrieri semnate de doamna Melania Rusu Cargioiu, este perpetuată şi prezentată la rang de iubire , aici peste ocean. Se poate prezenta onorabil oriunde, nepierzând vremea cu numărarea anilor sau…cu aşteptarea lunară a pensiei. Palmaresul sau este întregit de peste 10 volume de poezii şi proză cât şi de conferinţe, lucrări literare de promovare a culturii româneşti, doamnă fiind o prezenţă remarcabilă în toate acţiunile culturale româneşti. Titlurile au mai fost înscrise în alte materiale documentare, în filme realizate aici, peste ocean , în prezentări omagiale cu diferite prilejuri, un palmares încărcat. Ne-ar fi necesare câteva pagini pentru a-l puncta, de aceea prefer doar o subliniere, anume, că dacă există continuitate culturală, indiferent de coordonatele geografice, lucrul acesta merită luat în seamă. Doamna Melania cum este cunoscută printre scriitori şi ziarişti, aici la Montreal, nu vorbeşte cu glas tare, la modul figurativ, zic, să se audă , ea este doar fidelă culturii moştenite şi o propovăduieşte prin perseverenţă calmă. Spicuim câteva aspecte ale activităţii sale şi câteva fapte grăitoare: este vicepreşedinta unui cenaclu de poezie umoristică, un fel de.. replică la ,,Ridendo”, cenaclu umoristic din Timişoara natală, este poetă, în versurile sale, ţară şi locurile de baştină pot fi identificate că un spaţiu plin de taine şi atracţii, de frumuseţi devenite expresii artistice, un perimetru magic ,asimilat statornicit în sufletul sau. Nu evit a repetă faptul că limba română rezistă în diaspora prin aceşti creatori care nu sunt cunoscuţi în general decât în perimetrul unde activează. Dar ei există şi merită toată preţuirea. Continuând cu activitatea poetei în discuţie, trebuie amintită participarea la Cenaclul M. Eminescu din Montreal, şi, nota bene, este unul dintre membrii fondatori ai prestigioasei Asociaţii a Scriitorilor Români din Canada, al cărui preşedinte de o vreme considerabilă, adică de peste 16 ani, este scriitorul Alexandru Cetăţeanu. Dumnealui scoate o revista , ,,Destine literare”, impresionantă că paginaţie: 300 de pagini. Vă închipuiţi câte nume scriitoriceşti apar aici, din lumea largă, din China până în Japonia dar, nu mai dau detalii întrucât, am scris altă dată despre acest mecena al limbii române aici, în alt continent America de Nord, adică, să ne plecăm puţin fruntea, fără orgolii şi să reţinem că ,vorbim de un continent , nu de un oraş..
Revenind la persoană doamnei Melania R. Caragioiu,se înţelege că, membru fondator fiind, susţine toate activităţile Asociaţiei şi publică desigur şi în revista amintită. Tot la rang de iubire pentru limba română, domnia să a fost aleasă de regretatul Corneliu Leu să reprezinte diaspora din această parte de lume la sărbătorirea limbii române în fiecare an, în luna august.
Scrie un roman în care foarte multe aspecte ale vieţii româneşti din perioada interbelică şi de după aceea, sunt acum document. Documente de viaţă. Fragmente din carte au fost deja publicate şi în limba franceză.
Poeziile sale au fost traduse şi în această a două să limba de comunicare dar şi în limba italiană.
Elegantă şi discretă, foarte diplomată în comunitatea românească unde pot să pară adesea și…. accente după cum bine ne cunoaştem firea şi obiceiul, doamna reţine atenţia ca o persoană respectabilă şi demnă de luat în seama.
Aici ar fi punctul special în care se cade să facem relaţionarea cu fiica să, Alexandrina care exercită o altă meserie decât una cu profil literar dar ,asta n-o împiedică să scrie excelent poezii. Tot în română. Desigur. Urmează aceeaşi cale a iubirii, a respectului şi propovăduirii limbii materne.
Are apariţii editoriale mai rare, păcat! Volumul de poeme, intitulat
,,Naraţiune între două lumi”, apărut în 1981, şi semnat, Alexandrina-Adeodata Caragioiu-Voicu ,numără versuri publicate în reviste prestigioase, atunci şi acum :Luceafărul sau Orizont. Avem de-a face cu o scriere în stil modern, versurile îşi au un firesc al frazei fără sforţări şi căutări. Întreagă structura verbală şi imagistică are putere de sugestie. Şi un podium metaforic. Poate concura cu oricare poet modern. Îmi îngădui să citez spre exemplificare: ,,Privind rădăcina de nuc/am uitat că mai există/cai negri care nechează/şi că, orice başca galbenă arată bine/lângă un fular violet/Privind rădăcina de nuc/am uitat de Ulise şi războiul troian/că marea sărută soarele în fiecare dimineaţă/. Poemul, Din rădăcini, pag.16.
Sau: ,,Eram printre păsările cerului/şi alergăm odată cu ele/frenetic , spre o mereu altă lumina/Eram o pasăre oarecare/şi zburăm înainte/ferindu-mi privirea de fulgerările albe/totuşi ochii au început să-mi ardă/…mi-am amintit că sunt o pasăre în zbor nemotivat/şi-am început în orbirea de raze /să caut în propriul zbor rotit/adevărată lumina/”- Sete de lumina, pag 5 .
Doar aceste câteva trimiteri sunt relevante pentru cine are disponibilitatea şi generozitatea să creadă că a iubi limba maternă , română, în orice parte a lumii exprimând-o, exersând scrisul , căutându-i înţelesurile , mereu noi, mereu vor fi inter-relaţionări culturale , astfel,menţinând deschisă o poartă către permanentă fiinţei naţionale. Un cântec, un vers, o pagină scrisă în limba română , în varii domenii, e un crez de iubire pe care trebuie să-l respectăm şi să nu ne fie ruşine să-l continuăm a-l spune, oriunde-ar fi să ne poarte norocul.
Cam acestea ar fi cuvintele dar şi faptele pe care Doamna Melania Rusu Caragioiu şi Alexandrina , fiica să, nu mai puţin tânărul Victor, nepotul care s-a specializat în computere de grad înalt dar nu uită că acasă, trebuie vorbit româneşte.
Coordonatele geografice (se arată încă odată) nu pot fi atât de mari încât să acopere sau să modifice emblema spirituală pe care-am moştenit-o cu toţii.

1 comment

  1. BALAJ VERONICA

    Multumiri , admiratie si pretuire pentru ceea ce realizeaza Emilia Tutuianu.!Consecventa in implicarea sa culturala,gata sa popularizeze si sa sustina valorile .VB

Lasă un răspuns