«

»

Dimitrie Grama – dialoguri

Dimitrie Grama….ma plimb adesea pe langa
o banca de piatra cenusie
intotdeauna rece si neocupata
doar astazi sta pe ea un om
ma asez si eu langa acest om
care imi pare cunoscut
parca l-am mai vazut undeva….

… tine in mana o carte si,
din cand in cand, o deschide
si scrie ceva in ea
apoi tace si priveste
inainte, in gol….

….il intreb:
ce scri acolo?
se uita mirat la mine
si-mi raspunde
aproape suparat:
-ce nu sti?
am scris ca ne-am reintalnit!
te-ai intors fara
sa dai de veste
si nici macar buna ziua
nu mai sti sa spui!…

… imi pare rau, ai raspund,
cu toate ca imi pari
cat de cat cunoscut
nu stiu cine esti!…

vad ca se intristeaza
ca si cand un nor negru
i-ar fi cazut in ochi,
pe fata…
-sunt tatal tau!
vezi aici, in cartea asta,
cartea noastra,
ti-am scris si tie viata!
da, dar stiu ca voi,
oamenii tineri
oameni noi
nu mai aveti rabdare
sa scrieti si sa cititi
ca mine….

…. deschide cartea la o pagina
si mi-o arata.
vad scris pe ea
un singur nume
in rest pagina e goala…

-intr-adevar nu pot citi
ce-ai scris aici, ai spun
nu-mi raspunde
si cand ridic privirea
el nu mai e acolo…..

… raman singur pe banca
si incep sa rasfoiesc
cartea aceia pagina
de pagina….
acum vad ce scrie in ea
si pot si eu sa continui
sa scriu.

Dimitrie, Uppsala, 7/7 2017

Lasă un răspuns