«

»

Nina Gonţa – Excepții?

1

Trăim într-o lume grăbită, grăbită. Timpul fuge ameţitor, acum e dimineaţă, acum e seară; zile, luni, ani curg …în val. S-ar părea că nu avem timp nici pentru noi înşine, darămite pentru a ţine legături trainice unii cu alţii. Dar, în ciuda acestor afirmaţii, există prietenii care durează… ani. Poate aceşti oameni sunt excepţii, dacă pot să dăruiască atât de mult din timpul lor… altora.
Despre o astfel de prietenie, spirituală şi omenească, de durată, citim în cartea Prietenul meu Vasile Diacon, semnată de cunoscutul poet și critic literar, membru al USR, filiala Iași, Constantin Mănuţă și apărută de curând la Editura All Zenit din Iași.
Referindu-se la geneza acestei prietenii între doi literați, autorul notează simplu, în prefața cărții, intitulată sugestiv Argument: „L-am cunoscut în urmă cu câțiva ani la diferite manifestări literare derulate de Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina și parcă dintr-odată s-a aprins scânteia prieteniei între noi”.
C. Mănuță își argumentează motivele pentru care a întreține o prietenie cu Vasile Diacon este o adevărată binecuvântare dumnezeiască: „Impresionat de personalitatea lui Vasile Diacon, am împărtășit admirația pentru grija și atenția deosebită ce o acordă semenilor, dar mai ales celor aflați în suferință. De profesorul univ. dr. Ilie Dan s-a preocupat până la ultima clipă… De amintirea ilustrului său dascăl, romanistul Ștefan Cuciureanu, în semn de pios omagiu, s-a îngrijit constant, editându-i opera, în patru volume, și realizând o interesantă monografie, Un hidalgo întârziat: Profesorul Ștefan Cuciureanu, carte premiată de Uniunea Scriitorilor, filiala Iași…”.
Aflăm, din articolele incluse în carte, că Vasile Diacon a oferit, de-a lungul anilor, cititorilor săi o listă lungă de cărți despre draga lui Bucovină, cărți apreciate atât în România cât și în străinătate: Vechi așezări pe Suha Bucovineană, Etnografie și folclor pe Suha Bucovineană, Cronicile Suhei Bucovinene, o monografie închinată consăteanului său – Mitropolitul Nectarie Cotlarciuc și vremea sa, culminând cu Bucovina în secolul XX. Istorie și cultură, care a fost nominalizată pentru Premiul Academiei.
Este bine cunoscută contribuţia sa în domeniul istoriei. Ani în şir petrecuţi prin arhivele ţării şi ale străinătăţii au adus cărţi valoroase pe masa cititorului interesat de istoria nefalsificată a neamului românesc. Menţionez numai una dintre ele, apărută recent la Editura PIM din Iaşi, Ţinuturi nerecuperate sau pierdute la conferinţele de pace de la Paris, carte ce a stârnit controverse în lumea academică, nefiind pe placul celor care încă susţin cu tărie unele neadevăruri istorice.
Dar… să ne întoarcem la cartea amintită, Prietenul meu Vasile Diacon. Istoricul, prozatorul, poetul, juristul, fostul parlamentar şi om politic, Vasile Diacon vine dintr-o pitorească așezare, comuna Stulpicani, județul Suceava. Frumusețile locului și-au lăsat amprenta pe înfățișarea și caracterul lui. Prietenos cu toată lumea, el nu face deosebire între oameni după rang, studii, poziție socială; luptă cu impostura, cu nelegiuirea și cu minciuna. Acest lucru este cuprins în cartea lui Constantin Mănuță, în grupajul celor 32 de poezii închinate fidelului său prieten Vasile Diacon, „…Cel ce-a scris Cartea pădurii/ Pe loc, dând foc imposturii;/ Şi-ar da viaţa lui întreagă/ Pentru Bucovina dragă!/ Conştiinţa lui cea trează/ Este o lumină vie;/ Pentru ţară El lucrează/ Pentru-a noastră Românie!”(Imnul lui Vasile Diacon)… „Din Stulpicani răsare steaua de pe cer/O stea avem şi suntem amândoi;/Vasile Diacon rămâne un mister/De fulger luminat şi astrele din ploi!”(Steaua de la Stulpicani).
Pentru mine, cititorul, rămâne un mister nu numai Vasile Diacon, ci și poetul și criticul literar Constantin Mănuță, care în această carte elogiază prietenia în general și legătura frumoasă dintre doi oameni valoroși din lumea culturală și spirituală românească: „Numai Dumnezeu ne-a pus în mână/ Acest condei ca un luceafăr blând;/ Zi de zi El moartea ne-o amână/ Şi ne luminează soarele plăpând…” (Numai Dumnezeu).
Placheta cuprinde, pe lângă cele 32 de poeme dedicate omului de cultură Vasile Diacon, și o secțiune Addenda, în care autorul a făcut un interesant și cuprinzător medalion Scriitorul din Cetate cu vocația omeniei și a adăugat și o mai veche recenzie O carte monumentală despre viața și opera profesorului Ștefan Cuciureanu, în care se face o pertinentă prezentare a volumului Un hidalgo întârziat: Profesorul Ștefan Cuciureanu. Finalul volumului este rezervat unui mic album de… Amintiri, imagini care se constituie în pagini vizuale de istorie literară, în care regăsim, în diferite ipostaze, pe medicul, poetul, filosoful, eminescologul George Popa, celebrul latinist și poet, universitarul Traian Diaconescu, sonetistul Sorin Cotlarciuc, poeții Valentin Talpalaru, Mihai Lițu-Munteanu, Florentin Dumitrache, scriitorul Nicolae Busuioc, pictorul Mircea Popovici și alții.
Invit cititorul să deschidă cartea Prietenul meu Vasile Diacon, să citească textele şi poemele cuprinse în ea, un adevărat omagiu, închinat Prieteniei, adus de Constantin Mănuţă prietenului său Vasile Diacon.
Mă bucură faptul că printre prietenii celor doi protagoniști, mulţi, mă aflu şi eu alături de cititorii lor.
Nina Gonţa,
scriitoare, traducătoare.

Lasă un răspuns