«

»

Grigore T. Popa, medic militar în Compania a IV- a Sanitară Roman


Grigore T. Popa, născut la data de 1 mai 1892 în comuna Șurănești, județul Vaslui a fost un anatomist și medic român, membru corespondent al Academiei Române.
Între anii 1903-1911 a urmat cursurile Liceului Național din Iași și ulterior ale Facultății de Medicină din aceeași localitate. După specializări la Chicago și Londra, Grigore T. Popa revine în țară, unde din anul 1928, devine profesor titular al Catedrei de Anatomie și Embriologie a Facultății de Medicină din Iași.
Valoarea descoperirilor sale din domeniul relațiilor neuroendocrine, sistemul port hipofizar, i-au asigurat o recunoaștere mondială.
În 1936, împreuna cu Mihail Sadoveanu și George Topârceanu, a fondat revista Însemnări ieșene, publicație de prestigiu în cultura românească.
În timpul Războiului pentru Întregirea României, Grigore T. Popa a fost încadrat pentru o perioadă de trei luni, ca medic militar, cu gradul de sublocotenent de rezervă în Compania a IV-a Sanitară Roman.
La data de 9 martie 1885 în baza ordinului nr. 1491 al Corpului IV Armată în subordinea Diviziei 7 Infanterie Roman a intrat Compania a IV – a Sanitară
În Războiul pentru Întregirea României activitatea sanitară militară pe raza județelor Neamț, Bacău și Roman în zona de acțiuni operative a Diviziei 7 Infanterie era coordonată de partea sedentară a Companiei a IV – a Sanitară, dislocată în Garnizoana Roman.

Repartizat pentru o perioadă de cinci luni în Regimentul 7 Vânători, savantul va desfășura Campania militară a Primului Război Mondial în cadrul Regimentului 24 Infanterie Tecuci.
Experienele trăite, ororile și absurdul războiului, au fost transpuse de către savant și în literatură.
Într-un manuscris din arhiva personală, intitulat Explicație premergătoare din data de 1 martie 1918, medicul sublocotenent Grigore T. Popa consemna:
,, Azi nu mai simt vibrând nimic, viața e pustie. Nu mai regret de fel și n-am dorințe. Oamenii se mai omoară, dar m-a părăsit durerea și, pentru mine, însumi am devenit străin…Stau în bordeiul acoperit cu țărână ca-ntr-un sarcofag și, din mizeria tuturora, din stupiditatea comună, se ridică, de-mi stă drept în față, o întrebare tiranică: pentru ce vă ucideți?”
În preajma marilor bătălii din vara anului 1917 de pe frontul din Moldova, Regimentul 24 Infanterie, aflat la Onești în refacere, primește vizita Reginei Maria.
La peste două decenii de la întâlnirea cu Regina Maria, Grigore T. Popa, scria:
„Nesiguranță pretutindeni, lipsuri, boală și foamete. Speranțele nu erau încă pierdute, deși aveam presiune germană, iar în spate era anarhie rusească. În această atmosferă s-a auzit într-o zi exclamația tuturor, pornită nu se știe bine dincotro: «A venit Regina Maria!». Într-adevăr venise. A intrat prin toate bărăcile exantematicilor, s-a interesat de rufăria oștenilor și a schimbat câte o vorbă cu mai fiecare soldat întâlnit în cale. Într-o magazie de scânduri, pe mese improvizate, rămase cu lemnul gol, ofițerii au luat masa cu Regina. Buna dispoziție revenise. Totul era sărăcăcios și din lipsă, dar nădejdea sclipea din ochii tuturor. Nu s-au ținut toasturi, nu s-a făcut vorbărie, dar din când în când se auzea în munți bombardamentul, ca un tunet care vestește ploaie cu grindină. Mulți din cei care au sărutat atunci mâna Reginei, au fost peste trei zile îmbrățișați de pământul rece”
Savantul Grigore T. Popa a încetat din viață la București, la data de 18 iulie 1948.

Bibliografie:
– Centru de Studii și Păstrare a Arhivelor Militare Istorice, Pitești, fond 513, dosar, nr. 3;
– Dr. Richard Constantinescu, Grigore T. Popa – medic pe frontul Primului Război Mondial în Revista Timpul – 20.12.2016;
– POPA, T. GRIGORE, Pericolul neisprăviților, Editura Gr.T Popa, UMF Iași, 2017.

Lasă un răspuns