«

»

Silvia C. Negru: Veronica Balaj ,,Solilocvii” – O lirică cu aer victorian

coperta_Page_1

Volumul SOLILOCVII, Editura MUȘATINIA, 2017 – ediție româno-engleză, traducere Eva Halus și Frank Cooper.

Pe trunchiul artei literar-poetice, cuvântul din lirica autoarei , are valoare morală, sugestivă și de continuitate artistică, în linia umanului atât de bine pliat pe realitatea obiectivă, culturală și confesivă. Veronica Balaj dovedește astfel, preocupare umană, simțul informației validate pe ideile mari ale timpului nostru. Dialogurile sale sunt vii, născute dintr-o conștiință martor. Ele se raportează la rațiune printr-o comunicare necesară cititorului, cea mai importantă instanță a comunicării. Această balanță în armonie este capabilă să arunce lumini revelatorii care scot din conurile de umbră intenții, sensuri și fixează adevărate realități ale naturii poetice, stările de spirit ale creației. Există o fațetă de acumulare și intrare în fenomenul estetic necesar limbajului adecvat și în același timp, elevat, modern. Poeta are această fațetă căreia i se suprapune predictibilitatea: ,,așteptarea ta , va fi operă de artă /femei prinsă-n joc/împletești din părul tău /chipul dragului Ulisse /noaptea/”Despre așteptare, poveste.
Poeta reiterează mitul lui Ulisse, alături de imagistica feminină într-un registru liric adecvat. În multe creații se reține inerția unei relaționări cu mediul prin cuvinte cu valori polisemantice. Ele captează interesul prin esențele transpuse , liante ale timpului și ale spațiului, semne de imortalizare:Plecarea ta/ prescrisă/despică sărutul timpului/ în două cărări /neîmpăcate/jumătatea săptămânii/foste vii/ și jumătatea neumblată, străină/două semen de întrebare/ fără măsurătoare/pe care eu/ nu le voi putea lega vreodată/Misterul în cadență silită, pag 50 .
Am citit undeva că o carte bună schimbă omul într-o ființă capabilă să apere pe ceilalți și că, încet, încet el va putea el va putea construi în așa manieră încât, va schimba fațeta unei lumi imperfecte, printr-o carte. Poezia poate schimba sufletul și mintea atunci când este scrisă cu sufletul și mintea. Ne aflăm în fața unei asemenea poezii scrisă de o poetă solară, cum a definit-o criticul literar, Claudiu T Ariesan.
Veronica Balaj are o asemenea dimensiune spirituală, este asemenea arzei, întru verticalitatea luminii, cu un aer Victorian. Reușește o agapă cu eternitatea, în care a stocat o declarație de iubire într-o poezie dedicată Medanei Patricia, o ființă dragă ei. Agapă cu eternitatea, pag 81.
Fericirea însă, unii socotesc că se află în alte părți pe care poeta le socotește efemere, pieritoare, ,,ornamentații pieritoare”.. ,,rațiunea o îndeamnă să fixeze treptele fericirii, sublimul subliniind că spiritual joacă cel mai important rol în conturarea acestei stări. Aceasta poate purta semnul sfințeniei și al perenității, ca lumea să nu se destrame. Autoarea Veronica Balaj ne oferă privirea spre acestea printr-o trăire spiritual intensă. Ea pune în evidență cunoașterea prin fluiditatea meditației poetice. Se relevă formarea sa în timp bogat poeticește iar gnozele se răsfrâng în oglinda ei interioară, spre procesare, ceea ce demonstrează un câmp imaginar de profundă complexitate. Autoarea numără în palmares, peste 29 de volume cu premii naționale și internaționale. Cărțile sale au fost traduse în engleză, franceză, ebraică, germană, italiană, sârbă, maghiară. Dea ceea o putem defini fără tăgadă ca fiind un intelectual modern, remarcabil.
Veronica Balaj a împărtășit și se împărtășește direct din miezul culturii și al experiențelor de acest fel trăite pe viu dar prin liric de tip confesiv, devine victoriană. Aș remarca și ingeniozitatea titlurilor care sunt deosebit de semnificative. Acestea poartă un transfer semantic și au în ele libertatea luminii sufletești. Iubirea trăită apare ca o punte între două lumi. Una este reală iar cealaltă ține de imaginar însă, împreună reprezintă o manifestare superioară a bucuriei supreme, glorioasă, de a fi.
Abstractul capătă forme concrete. Limbajul inedit potențează ideea că imaginarul mai pregnant și vast înscris în normele obiectivității creatoare. Figurile de stil au rol distinctiv în nuanțarea imaginarului în care speranța înalță spre spiritual: ,,…rănile Evei /tatuate pe chipul meu /de la facerea lumii încoace /; ,,o fi ceva și din această vară/”; ,,…un bluzon orange /… ORI“; ,,purtată de râsul meu inutil / trofeu ascuțit / o fi ceva la urmă/”; ,,…cu o piatră la gât/arsă de banalitate/ și versetele cărții sfinte…”; ,,Trofeu ascuțit, întrebarea” pag 18.
Interogațiile poetice fixează ermetismul expresiei artistice. Acestea fiind benefice într-o lume care se polarizează tot mai mult între valori și non valori Din nou, existența omului se interferează cu lumină și întuneric. Entitatea supremă însă, gardează ființele vii ți mai ales, omul. Soarele este elementul viabil, peren, de la începutul lumii și alcătuiește o trihotomie cosmologică împreună cu apa și vegetalismul terestru. Razele lui ne alintă, în special pe poeți.
Scriitoare de romane și poezie, de proză scurtă, cunoscută în lumea literară contemporană, personalitate de excepție în Radio-TV, Veronica Balaj a avut privilegiul să vadă lumea în deschiderea sa vastă. Cu acest prilej a formulat idei memorabile așa cum numai cunoașterea direct îți poate mijloci. Cel mai bine o îmbracă însă, haina poeziei moderne, – o una din căile sigure de fixare a eternității lumii.
Pe această cărăruie, Veronica Balaj a obținut o nouă zămislire. Traducerile cărților sale sunt un liant impecabil de literatură română.
SILVIA C. NEGRU

Lasă un răspuns