«

»

Mirela-Ioana Borchin – Pergamentele albe – In memoriam Corina Victoria Sein (1936-2017)

  Una dintre cele mai delicate şi pregnante personalităţi feminine din Timişoara, scriitoare şi editoare profesionistă, redutabilă prezenţă în domeniul cărţii – tipărite şi virtuale – Corina Victoria Sein s-a născut în 25 decembrie 1936, pe meleaguri vâlcene, în localitatea Pojogi-Cerna, ca fiică a Mariei şi a lui Ştefan Călugăru.
Destinul a adus-o în cel mai valoros centru cultural din Banat, unde, începând cu studiile liceale (1958-1962), absolvite la Carmen Sylva, urmând cu cele postliceale, precum Şcoala tehnică sanitară (1962-1964), şi până în clipa despărţirii de semeni, i-a fost găzduită, cu prietenie şi admiraţie, o constantă ascensiune, încununată de recunoaşterea sa ca om de cultură într-un oraş universitar de prestigiu, desemnat, pentru 2021, drept capitală culturală a Europei.
Membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sibiu, şi editoare de incontestabil succes, patron al Editurii Excelsior Art, Corina Victoria Sein s-a definit, îndeosebi, prin iubirea sa de carte, făcându-şi simţite bătăile inimii în lumea amplă şi captivantă, pe care o circumscrie acest nobil şi fascinant obiect.
A fost căsătorită cu doi scriitori, editori şi animatori culturali ei înşişi – cu poetul Emil Şain, de care a legat-o una dintre cele mai frumoase prietenii din memoria oraşului de pe Bega, cei doi alegând să-şi doarmă în acelaşi mormânt – pecetluit de poeme – somnul de veci; şi cu istoricul, criticul literar şi traducătorul Bogdan Bădulescu, redactor la Editura Eminescu din Bucureşti, apariţie meteorică în urbea noastră, unde şi-a urmat soţia – pe Corina Victoria Bădulescu, împreună cu care a fondat, în 15 mai 1990, Editura Excelsior, prima editură privată din Timişoara liberă. Devenită Excelsior Art, aceasta s-a menţinut de atunci în elita editurilor naţionale, dăruind lumina tiparului unor cărţi de certă însemnătate, din colecţii de elevată ţinută intelectuală şi artistică, din care se compune, în prezent, după mulţi ani de asiduă activitate, un adevărat fond de patrimoniu. Aproape că nu există un scriitor important al Banatului sau un universitar din sfera ştiinţelor umaniste care să nu fi editat cel puţin o carte reprezentativă la Excelsior Art. Editura Corinei, cum îi spuneau prietenii renumitei Excelsior Art, a polarizat valori şi a creat emulaţie în Banat, decenii la rând.  Corina Victoria Sein a fost cel mai longeviv director de editură din Timişoara, împletindu-şi, în ultimii 27 de ani, seninul şi spectaculosul destin profesional cu cele ale unor colaboratori de mare preţ. A iniţiat şi a dezvoltat, în spaţiul editorial, relaţii oneste, cu o afabilitate şi cu o seriozitate inconfundabile, urmărindu-şi cu tenacitate ţintele, prezentându-şi cu graţie proiectele, devenite foarte curând fapte culturale – la târguri, lansări, zile ale editurii, întâlniri cu cititorii de toate vârstele. Drumul cărţii, oricât de anevoios, era parcurs cu un devotament ieşit din comun, limpede motivat, din moment ce deviza Editurii Excelsior Art a fost – şi este (în eventualitatea că Editura îi va supravieţui Corinei, aşa cum îşi dorea): „Cartea – prietenul care nu trădează”. Cu un simţ managerial înnăscut, dar şi cultivat cu inteligenţă, înconjurându-se de slujitori ai cărţii la fel de pasionaţi, cu o atenţie de discipol faţă de evidenţii săi maeştri, înaintând cu o capacitate rară de adaptare la cerinţele momentului istoric, Corina Victoria Sein a ajuns la nivelul maxim al aspiraţiilor sale. A trăit discret, dar strălucind, punându-şi în lucrare un dar de har de asemenea nobleţe, pe care şi l-a onorat, cu nebănuite puteri, indiferent de pronosticul testelor la care a fost supusă. .
A luptat pentru editură, ca şi pentru cărţile sale, în măsura în care a luptat, mereu încrezătoare într-o nouă şansă, în paralel, şi pentru propria viaţă. Cu zâmbetul pe buze, cu un incredibil entuziasm, cu nerăbdarea de a face următorul pas. „Fata amurg”, care a debutat cu „Adăpost într-o floare”, de „Frica albă”, a „Evadat spre nicăieri”, pe „Coridoare de oglindă”, „în Inele de fum”…
Într-un „Ritual în absenţă” se pune capăt drumului pământesc al Corinei Victoria Sein. Ea se desparte astăzi, cu pergamentele albe ale pleoapelor peste ochii închiși, de rude, de prieteni, de vecini, de medici, de colaboratori, de toţi cei ce i-au fost aproape. Nu se desparte de cărţile sale. Numele său, adunat pe cărţi, nu se destramă precum trupul. Posteritatea va decide care va fi şansa ei în istorie de acum încolo, în vreme ce sufletul i se înalţă uşor, spre piscuri, printre nori, spre acel orizont celest, eteric, „unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit”…

23 august 2017

Lasă un răspuns