«

»

Ciprian Antohe – versuri

NU CERE DE LA VIAȚĂ!

Nu cere de la viață mai mult decât poți duce
Și nu cerși minune din tot ce-i neputință,
Căci fericit e omul ce ar tânji să-apuce
Fior de mulțumire și tihnă din știință.
Nu cere de la viață chiolhan de bogăție
Când tu… nu miști nici umbră spre a clădi ceva,
Sunt toate-n lumea asta, menite doar să fie
Acelor cu voință și simțul de a vrea.

Nu cere de la viață să te înalțe-n tron
Coroană peste creștet să porți nemeritată,
Căci vei dormi de grija, plătitului plocon
Pentru șederea-ți falsă și viața ta surpată.
Nu cere de la viață o treaptă-n nonșalanță
Și nici un jilț mai falnic, știindu-te dosit
Căci scaunul ce-l șezi, să-ți fie-n concordanță
Cu cărțile-n știință, acelea ce-i cetit.

SCUMPĂ ȚARĂ!

Scumpă țară veche, veche și frumoasă
Cum ajuns-ai, tu, lănțuită-n zare…!
Unde-i holda dulce, apa cea spumoasă
Unde ți-i pădurea și sărata-ți mare?

Cum îți plâng poieni fără aripi cânturi
Ce-au cătat odihna în păduri străine!
Limba ți-i stâlcită peste strâmbi pământuri
Ți-a cherit și portul, schimbat în rușine.

Unde ți-i năframa ce-ți cânta o doină
Și lăuta veche ce plângea de soarte?
Plugul șade molcom sub a vremii moină
Strâns sub pălămidă și pârlog de moarte.

Ți-au murit flăcăii încă din născare
Sau goniți prin lume au pierdut semințe,
Văduve-n batice plâng țara cea mare
Ce-avea brațe strânse și arme-n putințe.

Scumpă țară veche, veche de vecie
Te mai naști o dată, înaint-să mor?
Căci, iubit-am vremuri a mea Românie
Ce-și stima stindardul, falnic Tricolor.

Lasă un răspuns