«

»

Boris David: Nostalgii de toamnă

Boris David

 

Toamnă, bine ai venit!

Toamnă, bine ai venit!
Chiar dacă aduci sfârşitul –
Frunze cad şi infinitul,
Se deschide-ngălbenit.

Galben-ruginiu-roşcat
Se aşterne sub picioare –
Orice sângerează doare,
Până când nu ai plecat.

Eu strivesc culori divine
Şi îmi spun că nici nu-mi pasă –
Pasienţa vreau să-mi iasă:
Să pornesc la drum, în fine.

Ca şi frunza-ngălbenită
S-anunţ viaţa ce revine…

Tăcerea

Tăcerea poate spune multe,
Doar că-i mai greu s-o înţelegi-
Ea are legile-i oculte
Ce nu-i uşor să le dezlegi.

Tăcere-ascunde sentimente
Şi uneori drame întregi –
În ea se pierd evenimente
Şi chiar destine de pribegi.

Tăcerea poate fi fatală
Când îţi răspunde la-ntrebări-
E egoistă, criminală,
Fără să-i pese de urmări.

Tăcerea voastră spune multe,
Chiar de-i mai greu s-o înţelegi…

Fantezie...

Pian, cor şi o orchestră-
Te cutremuri când răsună-
Tot vibrezi, precum o strună,
La ’cea muzică celestă.

Clapele ar vrea să spună
Că-i un imn închinat vieţii-
Bucuria dimineţii
Cu întregul cor răsună.

Peste tot orchestra ţine
Să creeze atmosfera-
Eşti în ceruri?! Eşti pe tera?!
Oricum eşti unde e bine!

Fantezie-nălţătoare
Ce o simţi cum curge-n vine…

Lasă un răspuns