«

»

Dorel Schor – A promite e nobil

  • Ştii la ce m-am gândit? m-a întrebat într-o dimineaţă soţia.
    Tocmai încercam să mă trezesc, aşa că am răspuns foarte sincer:
  • Habar n-am…
  • M-am gândit, a continuat ea imperturbabil, că a venit momentul să ne cumpărăm un un super-frigider american, cu reostat şi termostat.
  • Chestia aia de doi metri? Păi unde vrei să-l punem, că în bucătăria noastră nici nu intră, doar dacă renunţăm la un perete…
  • Să te gândeşti totuşi, mi-a cerut jumătatea. Promiţi?
    Am promis. Asta e o problemă, să te gândeşti, sau să promiţi?
    După un timp, într-o seară, pe când priveam la televizor timpul probabil, soţia mi-a comunicat o altă noutate:
  • M-am gândit să ne luăm o super-maşină de cusut electrică!
  • Ce să fac cu ea? m-am mirat sincer.
  • Tu, nimic. Dar eu aş putea să învăţ să cos, să tricotez, să brodez, să fac nişte economii importante.
  • Şi unde vrei să înstalezi drăcia asta? În dormitor? în salon? în camera copiilor? Vrei să se accidenteze cu curent electric?
    -Bine, dar promiţi să te gândeşti?
  • Promit.
    Altădată, cred că era puţin după vremea prânzului, prin asociaţie de idei, soţia îmi spune:
  • Ştii la ce m-am gândit?
  • Ştiu. Să cumpărăm un super-microgal, că cel pe care îl avem nu-i cel mai mare şi un super-mixer, pentru că al nostru nu mai e modern. Şi unde să le punem? În baie? În closet? In balcon?
    A urmat o perioadă aproape suspectă, în care timp nu am primit nici o propunere şi nu am făcut nici o promisiune. Azi dimineaţa am avut o surpriză teribilă, cel puţin în prima parte a expunerii.
  • Ai dreptate, mi-a spus soţia. De ce să cumpărăm obiectele astea uriaşe, dacă nu avem unde le pune?! Ai perfectă dreptate.
  • Ai văzut? am zâmbit condescendent.
  • Aşa că ai face bine să te gândeşti la un apartament mai mare, de la 130 metri în sus!
    Ce era să fac? Am promis. Asta nu mai e o problemă…

Lasă un răspuns