«

»

George Petrovai – Români uitați de țara lor

Petrovai-4

După cum lesne se poate constata în România postdecembristă (întreaga țară tescuită și grosul românilor ajunși campioni europeni la trebuințele vitale), eforturile politrucilor, în parte necalificați și în totalitate ticăloșiți, n-au vizat câtuși de puțin fondul problemelor naționale, precum la fiecare-un strop de fericire și-a patriei mereu cinstire, ci statornic au pus umărul la crearea aparențelor de legalitate și progres social (pentru săraci doar gologani, pentru aleși saci plini cu bani), astfel încât – prin inducerea impresiei în mentalul distorsionat al maselor că, fără ei la butoanele puterii, suferințele noastre din cei 27 de ani sunt floare la ureche în comparație cu cele pe care ni le pregătise oculta mondială – să-și asigure rampa de lansare întru nesfârșita lor realegere.
La o adică, prin ridicolii parlamentari ai diasporei (patru deputați și doi senatori, toți din opoziție) și prin absolut inutilul, cel puțin până în prezent, minister al românilor de pretutindeni, politrucii dâmbovițeni pot face dovada concretă (mai bine spus concret-aparențială) că soarta românilor din afara granițelor le este chiar mai indiferentă decât soarta celor neplecați. Susțin afirmația cu următoarele două argumente:
a)Dincolo de bășcălioasa reprezentare a diasporei în Parlamentul României (doar șase aleși la circa patru milioane de stranieri, adică un ales la 650.000 de suflete, pe când cei 18 milioane de români rămași în țară au marele ghinion să fie reprezentați, mințiți și furați de 16 ori mai consistent – tot câte un șparlamentar la 40.000 de nedeșteptați din somnul cel de moarte), mă întreb cât timp alegătorii români vor mai suporta această ofensatoare mascaradă, ce cu nerușinare își zice „democrație originală”. Că dacă ne luăm (și trebuie să ne luăm!) după analiza la rece făcută de Jurnalul național, atunci aflăm că în primele șase luni de mandat, tusșase au tăiat de zor frunză la câini. După care, în deplină înțelegere cu ceilalți lătrăi din forul legislativ suprem, și-au luat o profund nemeritată vacanță parlamentară…
b)În afară de faptul că-i un parazit social (dar, evident, unul de lux), cui ajută cu ceva anume înființarea unui ditamai minister al diasporei sau, potrivit terminologiei oficiale, al românilor de pretutindeni, când știut este și răsștiut că mâncătorii de rahat ai acestuia nu vin cu nimic de haznă în ajutorul atâtor oropsite (politic și nu numai) comunități românești de peste hotare?! Mă rog, la o adică de ce ar face-o chiar el, când toate cârmuirile postdecembriste s-au dat peste cap să-i mulțumească pe alogeni într-un atare hal, încât nimeni dintre oficiali n-a mișcat niciodată nici măcar un deget, atuncea când românii erau umiliți chiar la ei acasă (bunăoară în județele unde majoritari sunt maghiarii iredentist-exclusiviști).
Dar iată un edificator exemplu privind totalul și prostescul dezinteres al oficialilor români față de presantele nevoi cultural-identitare ale confraților din afara țării. Cu ceva timp în urmă, când prefect al județului Maramureș era agronomul Anton Rohian, din Ucraina transcarpatică vine la el o delegație de români, care solicită ajutor (mai cu seamă în manuale de limba română) pentru uimitoarea comunitate de volohi, o comunitate complet ignorată de autoritățile ucrainene, foarte nemulțumite pentru faptul că aceștia nu renunță în ruptul capului la străvechiul lor grai românesc, și – cu toate astea – încă nebăgată în seamă de nedemnele autorități românești. Da, căci așa cum ne vorbesc dovezile zdobitoare din teritoriile românești incluse în Ucraina, nu-i de ici, de colo să reziști timp îndelungat la forțosul proces politico-instituțional de rutenizare.
Fără să clipească, necum să roșească, antonrohianul le răspunde solicitanților: „Limba română le trebuie ăstora? Mai bine ar învăța engleza pe internet”. Internet în case de lut și fără curent electric…Rohiene, nu ți-a fost pe urmă rușine de enormitatea debitată, că doar la începutul întrevederii ai fost înștiințat de membrii delegației în legătură cu marea sărăcie a volohilor?
Apreciat de ștabii partidului-stat pentru carențele din gândire și simțire, astăzi fostul oficial județean este secretar de stat în Ministerul Agriculturii. Că, vorba ceea, cine se aseamănă, trebuie odată și odată să se adune…
N.B.:Maramureșul a fost vizitat mai zilele trecute de Oleksandr Bankov, ambasadorul Ucrainei la București, care a vizitat școlile din mai multe localități ucrainene, inclusiv liceul ucrainean din Sighetu Marmației. La întrevederea cu oficialii județeni (prefectul și președintele Consiliului Județean), ambasadorul a solicitat un plus de interes pentru școli și un microbus pentru elevii ucraineni, iar partea română a marșat de îndată. Vasăzică, în sens invers (că-i vorba de ucraineni, unguri, evrei, țigani etc.) orice este cu putință, numai în sens direct, adică pentru românii din țară și din străinătate, nimic nu se poate. Păi, nu se poate pentru că avem conducătorii pe care-i merităm, adică niște ipochimeni plătiți regește și care procedează câinește.

Sighetu Marmației, George PETROVAI
9 sept. 2017

Lasă un răspuns